Șantaj și compromisuri

Capitolul 27

― Nu-mi vine să cred!

― Ce?! exclamă îngrijorat.

― Tu doar ce mi-ai ruinat rochia cea nouă, chicotesc, luată prin surprindere de gestul său neinspirat. Și având în vedere situația mea financiară, nu cred că o să-mi permit să-mi achiziționez alta prea curând.

Râzând, Cade își lasă capul pe spate, iar eu îmi adâncesc degetele în cârlionții lui, prefăcându-mă în continuare supărată.

Își țuguie buzele și mă fixează la fel de amuzat, de parcă aș fi vreo copiliță de cinci ani. Dacă ăsta e modul lui de a mă face să trec cu vederea, funcționează. Îmi ajunge să-l privesc o singură dată și uit până și de mine.

Și apoi, vina nu îi aparține în totalitate. Încă ne înghesuim în mașina lui care, deși măsoară cât o limuzină, nu e foarte încăpătoare. Continui să mă foiesc în poala acestuia, nefăcând altceva decât să ne îngreunez situația amândurora. Nu știu când a fost ultima oară pentru el, dar la mine au trecut mai bine de patru ani de atunci.

Fără să-și ia ochii dintr-ai mei, Cade își strecoară mâinile pe sub tivul rochiței, trasând linii imaginare pe fiecare bucățică din pielea dezgolită. Mă cabrez de spate și îmi lipesc pieptul plin de al lui, mișcare care îl zdruncină puțin și îl îndeamnă să-și înfigă o mână în ceafa mea, gemând gutural.

Aleg să păstrez liniștea în tot timpul în care se uită la mine cu o expresie indescifrabilă, de parcă mi-ar măsura chipul la milimetru, ca nu cumva să-i scape ceva. O cută, o aluniță sau un gest schițat la grabă. Cu greu îmi ascund urma de zâmbet, iar când în sfârșit doresc să zic și eu ceva, Cade ia inițiativa și mă sărută într-un mod aproape sălbatic, molestându-mi buzele până aproape de sângerare. Nu ne-am sărutat decât de vreo două sau trei ori, dar niciodată ca acum.

Atent, dar pasional, reușește să trezească în mine emoții de care nu aveam habar și să-mi pună în funcțiune fiecare nerv din corp. Afișând un zâmbet promițător, îmi trece părul după urechi și mi-l prinde într-o coadă de cal cu elasticul pe care îl aveam prins la încheietura stângă. După asta, mâinile i se așază pe umerii mei și îmi ferește bretelele la o parte, lăsând rochia să-mi cadă lin pe sâni. Și poate că în alte circumstanțe l-aș fi pocnit de mama focului, dar nu acum când, controlat de cine știe ce forță a naturii, îmi depune săruturi lungi și umede pe sânii dezgoliți și valea dintre ei, făcându-mă să gem de plăcere.

Continuă să mă sărute cu foc, în vreme ce una dintre mâini îi ajunge între coapsele mele și îmi face ferfeliță dresurile. Luată și de această dată prin surprindere, caut să mă prind repede de ceva, însă nu reușesc decât să-i răstorn paharul de cafea din suport și să pornesc, fără voie, playlistul.

― Noroc că era gol, glumește pe seama mea, aruncând o privire la paharul care zace acum la picioarele scaunului pasagerului.

Rușinată, îmi lipesc fruntea de a lui și îi șoptesc cuvintele:

― Trebuie neapărat să găsim un loc mai bun. De preferat, mai confortabil.

― De acord, mă aprobă scurt, nedorind să o lungească prea mult.

Lăsând în urmă una dintre piesele mele preferate și gerul care ne izbește în față imediat ce coborâm din mașină, aproape că ne dărâmăm la pământ reciproc în drumul spre vilă, fiind mult prea ocupați cu sărutatul și plimbatul mâinilor în locuri ce nu au văzut soarele pentru nici unul dintre noi.

Plutim în drumul spre camera de la etaj, iar hainele zboară de pe noi una câte una. Sunt fericită că nu e și tatăl lui acasă, pentru că nu știu cum aș fi putut să-i ofer o explicație la toate astea.