Șantaj și compromisuri

Capitolul 7

Simplul gând că, Cade, ar crede asta despre mine, mă face să-l găsesc și mai respingător decât până acum. Îmi dau seama că e prea plin de el, iar asta nu o să se schimbe prea curând.

― Tremur pentru că sunt udă, nemernicule! Zbier la el, uitând pentru moment unde ne aflăm și că, în orice moment, cineva ar putea da peste noi.

― Udă? Își arcuiește arogant o sprânceană, rânjind cu subînțeles.

Până aici! Asta le întrece pe toate.

― Uite, știu că nu deții mai mult decât un neuron, dar cred că știi deja la ce mă refer. M-ai lăsat ca fraiera în mijlocul drumului, îi aduc de aminte, enervată la maxim.

― Și a cui e vina că tu, rățușco, își lipește indexul de fruntea mea, nu ți-ai luat umbrela cu tine, așa cum ți-am zis să o faci?

Cât tupeu! Acum s-a găsit să o facă pe lupul moralist. Dacă ar fi după el, aș putea să fiu terfelită în noroi de o haită de câini vagabonți.

― Las-o baltă, pufnesc și mă retrag doi pași în spate. Cred că cel mai bine ar fi să pleci, îi indic ușa printr-un gest al mâinii. Nu de alta, dar nu cred că-ți dorești să fii văzut aici, cu mine. Având în vedere reputația pe care o am și la care ai contribuit și tu, te-ar pune într-o lumină proastă.

În vreme ce eu îmi mușc buzele de nerăbdare și ca un reflex, Cade face ochii mari, de parcă i-aș fi spus ceva ce nu știa deja. El și restul de aici. Cu o cută cât China în mijlocul frunții, se răsucește pe călcâie și se îndrepată spre ușă, dar nu uită să-mi reamintească un lucru.

― Să mă cauți când totul e aranjat.

De îndată ce închide ușa după el, arunc în ea cu peria Barbarei. Un sunet surd se crează la impactul cu podeaua și pot să jur că îmi aud vocea interioră făcând mișto de mine. Atât de rău am ajuns.

După zeci de minute pierdute în fața oglinzii, reușesc să-i ofer părului meu un aspect decent, însă nu pot spune același lucru și despre hainele mele. Blestemată fie secunda în care viețile noastre s-au intersectat. După un an în care am trăit cu impresia că trebuie să mă uit mereu peste umăr, acum știu sigur că sunt o țintă și că la cea mai mică greșeală, o să mă arunce direct în cușca leilor.

***

― Spune-i că nu am nevoie de nici o scuză din partea lui.

― Și nici eu nu vreau să mai am de-a face cu fetițe plângăcioase. Spune-i, Peach, mă lovește Vladimir cu pumnul, în încercarea patetică de a-mi atrage atenția.

Privirea urâtă pe care i-o dedic este îndeajuns cât să-l facă să-și retragă mâna, înainte să i-o pun chiar eu într-o menghină. Nu pot să trec cu vederea că el este vinovat de tot. Din cauza lui, Cade a aflat unde lucrez și se folosește de asta pentru a-mi face viața și mai mizerabilă decât până acum.

Și apoi, mă așteptam caVladimir să aibă alte gusturi.

― Nu am spus că sunt de acord să o fac pe mesagerul pentru voi, mă adresez amândurora. Din fericire, urechile vă funcționează la capacitate maximă. Folosiți-le! Plescăi iritată, apucând un cartof prăjit de pe tavă.

Fără să scoată un cuvânt, cei doi fac schimb de priviri, pesemne căzând de acord că nu sunt o companie plăcută astăzi și că, cel mai bine, ar fi să mă lase naibii în pace.

― Credeam că a anulat pentru că nu ai reușit să o ridici din pat. De ce e mai irascibilă decât de obicei? Comentează brunetul, de parcă nu ar fi destul de evident că îl aud și eu.