Cele 8 Păpuși (18+)

18. Regrete

Toate sentimentele pe care Hayden le avusese cu o seara in urma au fost ingropate adanc din momentul in care acesta se lăsă prada somnului. Avea de gand sa se strecoare ca un laș din camera si sa o alunge iarasi pe Amely din mintea lui odata cu venirea zorilor de zi.
Acest plan nu functionase, caci Hayden nu luase in calcul alarma care ar putea sa nu sune la timp. De fapt, Amely ii oprise alarma telefonului, dupa ce acesta adormise. Fusese sireata, era constienta ca dimineata ar fi asteptat-o cu acelasi ritual. El ar fi alungat-o, apoi ar fi devenit iarasi rece si ar fi ignorat-o un timp.
Profitand de faptul ca Hayden nu are paza la etaj, in partea lui de conac, se strecurase in bucatarie, evitandu-l la fix pe Armand care isi facea tura de verificare. Era aproape ora pranzului si spera ca Hayden sa nu se prinda ca ea ii oprise alarma. Era duminica, totusi. Ce treaba ar fi putut avea?

Nimeni nu prea intra in bucataria casei, fetelor le era adusa mancarea de la un restaurant detinut chiar de Hayden, asa ca aceasta putea sta linistita acolo. Incepuse sa gateasca micul dejun, desi ora acestuia trecuse de mult. Incercase totusi sa nu faca prea mult zgomot. Desigur, la un moment dat cineva ii sesizase prezenta.

- Ce cauti aici? Se aude o voce groasa, masculina, din celalalt capat al incaperii. Amely nu se aratase afectata, asa ca ii raspunsese calma.

- Micul dejun. Vrei si tu? Il intreaba fara ca macar sa il priveasca pe unul din angajatii mai tineri ai lui Hayden.

- Cine ti-a dat voie? Domnul Black stie ca esti aici? O intreaba si ignora total nepoliticos intrebarea fetei.

- Da, minte ea si spera ca planurile sa ii iasa intocmai. Mai trebuia doar sa il tina putin de vorba pana reusea sa termine masa. Stia ca imediat s-ar fi dus sa il cheme pe Hayden. Spune-mi cum te numesti, il indeamna Amely tragand de timp, inca fara sa ii acorde o singura privire. Statea cu spatele la el, pregatind de zori totul.

- Logan, raspunde acesta sec, analizand fata ce dupa parerea lui, punea ceva la cale, ce sefului sau nu ii va placea.

- Logan, eu sunt Amely, ii spune mutandu-si ochii intr-ai lui pentru prima oara.

- Stiu cine esti, ii spune el inghitind in sec. Va stiu pe fiecare dintre voi, o informa acesta, amintindu-i din nou de toata nebunia lui Hayden.
Incercand sa scape de sentimentul ciudat de gelozie ce pusese stapanire pe ea, isi continua treaba, lasandu-l pe Logan sa se holbeze in continuare la ea. Il vazuse tastand un mesaj si dand cu semnal prin statia ce o avea fiecare angajat. Terminase in timp record clatitele si sucul proaspat de fructe, caci imediat ce asezase si ultimul pahar Hayden intrase furtunos pe usa.

- Ce naiba faci aici? O chestioneaza stand doar in boxeri in fata ei si cu parul ravasit.
Amely nu isi aratase teama nici o secunda, ci doar se cuibarii in bratele lui. Isi dusese mainile dupa umerii sai si isi ingropase fata in scobitura gatului sau ce inca purta o urma de parfum.

- Nu imi amintesc sa iti fi dat voie sa iesi din camera, maraie el prinzandu-i talia cu palmele lui mari.

- Nu imi amintesc nici sa imi fi interzis asta, ii replica ea sarutandu-i maxilarul. Isi propusese sa il salveze pe Hayden de traumele trecutului.
Barbatul o ridica pe blatul de la bucatarie, venind intre picioarele ei.

- Chiar iti face placere sa ma enervezi? Nu ti-am aratat de suficiente ori monstrul din mine? Ii spune folosindu-si vocea aceea ce ar fi bagat in sperieti orice fata sanatoasa la cap. Poate nici Amely nu era sanatoasa, caci auzindu-l, zambii.

- Poate imi place monstrul din tine, Hayden! Ii sopteste Amely cu o voce senzuala.
Hayden o privise inmarmurit pentru cateva secunde bune, dupa care ii prinsese parul intre degete si ii apropiase fata de a lui, sarutand-o.
Acele saruturi cu Amely pareau rupte de realitate, caci ii ofereau lui Hayden o bucatica din raiul de mult pierdut. Il faceau sa uite pentru cateva secunde, minute chiar, de absolut orice din jurul lui. Amandoi uitau sa mai respire, concentrandu-se doar pe a lua cat mai mult unul din celalalt. Mainile lui Amely se plimbau pe pieptul incins al lui Hayden, in timp ce el la randul sau, ii mangaia fiecare bucatica de piele.

- Inceteaza sa ma mai provoci, nu o sa iti mai placa! Intrerupe el sarutul, avertizand-o. Fata il ignora complet si isi incruciseaza picioarele de talia lui, incepand o alta avalansa de saruturi.
Cu asta ii luase si ultima farama de rezistenta, caci Hayden uitase complet ca trebuie sa se indeparteze de ea si se grabise sa o dezbrace. Ii desfacuse camasa ce de fapt ii apartinea lui si incepuse sa o sarute pe gat si pe sani. Simtea o nevoie inumana sa o faca a lui, din nou si din nou.
Cu fiecare atingere in parte simtea ca pica in capcana, constient, insa nu se putea abtine. O dorea intr-un mod naucitor, ce il seca de orice putere de a sta la distanta.
Ii sfasiase brutal lenjeria, in modul sau caracteristic si isi lasese boxerii sa cada la picioarele lui. Simtea ca orice secunda ce ii despartea il ardea. Trebuia sa o faca a lui chiar atunci, chiar acolo.
O patrunse, lasand un geamat prelung sa ii scape printre buze. Se oprise, savurand senzatia. Ii cautase chipul cu privirea, pentru a-i analiza fiecare reactie si fusese surprins cand citise..implinire, emotie, totul impartasit. Cu Megan niciodata nu se simtise atat de dorit. Ea nu il privise niciodata astfel, de parca ar fi singurul din lume pe care il doreste. Cu ea totul era anost. Sexul fusese doar salbatic, niciodata completat de sentimente, ci doar... pentru placeri carnale, nimic mai mult. Realizase asta mult prea tarziu. In schimb, fiecare parte din Amely urla de dorinta, de pasiune.
Isi dusese mana pe fata ei, mangaind-o si o sarutase bland, incepand sa exercite acele miscari de du-te - vino pe care si le doreau amandoi cu ardoare. O auzise gemand. Nu mai voia doar sa o posede, voia sa o faca si pe ea sa simta aceleasi lucruri ca si el.
Amely sesizase schimbarea. Nu era nimic brutal in gesturile lui Hayden. O patrundea de parca ii era frica sa nu se sparga. Nu se simtea nici de cum in pericol. Avea o siguranta bizara in bratele lui, chiar si dupa ce ii facuse atatea.
Orgasmul venise, pentru amandoi si ii lasase secati de energie si mai confuzi decat oricand.
El nu intelegea nimic din ce incepuse sa simta, iar ea nu putea deslusii ce se afla in mintea lui, caci spre deosebire de Hayden, Amely stia exact ce simte. Se indragostise.
Hayden isi luase boxerii si ii inchise si ei nasturii camasii. Ii placea cum ii venea.
Un ciocanit in usa se auzii si Hayden o rugase pe Amely sa nu se miste de acolo. Iesise sa vada ce doreau angajatii sai, apoi revenise la Amely.

- Ce este? Intreaba ea curioasa de fel.
- Nimic important. Vei vedea imediat, o anunta si incepe iarasi sa o sarute. Stateau asezati exact ca mai devreme si Amely simtea ca isi pierde mintile in bratele lui. Hayden, insa, era concentrat gandindu-se cum sa gestioneze furtuna ce avea sa vina.

- Mi se face rau! Se aude o voce feminina din spate si Amely tresarii. Hayden doar isi rotise ochii peste cap.

- Ca de obicei, apari in cele mai nepotrivite momente, Megan.

**********

Acest capitol ii este dedicat lui stefyprede care a facut coperta pe care o folosesc in prezent! Multumesc frumos!! ♥️♥️
Va rog si pe restul care m-ati ajutat cu coperta sa reveniti cu un mesaj, pentru a va mentiona in urmatoarele capitole!! Va mega multumesc tuturor!!