Cele 8 Păpuși (18+)

36. Disperare

Era deja a treia zi consecutiva de cand Hayden isi petrecuse majoritatea timpului urmarind acel nenorocit de bar si inca nu vazuse nici o urma de a lui Amely.
Fusese ingrijorat si se blestema ca o lasase sa plece in acea seara, in special in starea in care se afla.
Urmatoarea zi, ajunsese chiar inainte ca barul sa se deschida si luase cu el si un buchet de trandafiri albi, insa bruneta nu aparuse.
Sierra il anuntase ca Amely nu va venii si ii spusese ca se simtea mai bine, insa nu stia exact cand se va intoarce.
Armand refuzase vehement sa ii spuna unde se afla, dar, la fel ca si Sierra, il asigurase ca starea ei de sanatate era buna si ca nu are de ce sa isi faca griji.
Se gandise sa il abordeze chiar si pe Mason si sa il oblige sa ii spuna unde locuieste ea, insa o lasase balta. Crezuse ca Sierra l-ar putea ajuta mai mult, in special daca si-ar folosii farmecele, sau un bacsis suficient de mare, cat salariul ei pentru intreaga luna, de exemplu.

Toate incercarile lui esuasera lamentabil, atunci cand Sierra ii marturisise ca are alta orientare sexuala si ca zambetul acela desi este frumos, nu functioneaza si nu o impresioneaza absolut deloc. Ii refuzase chiar si bacsisul, doar din orgoliu si amuzament, caci Hayden se comporta precum cel mai disperat om din lume. Si chiar asa era.

Trecusera deja opt zile de cand statea in fata barului ca cel mai mare idiot, iar ea tot nu aparuse. Nu gasise nici macar un apartament inchiriat pe numele ei sau pe al lui Armand. Nu era nici urma de Amely si nimeni nu dorea sa ii dea nici un detaliu.
Asta trebuia sa fie karma, caci il chinuia al dracu de mult si disperarea lui atinsese cote maxime. Era pregatit sa arunce si al optulea buchet de trandafiri albi la gunoi, cand Sierra il oprise.
Tocmai iesea din tura si vazandu-l atat de abatut i se facuse mila.

- Daca primesc eu buchetul acela si o tura pana acasa, poate iti dau numarul ei de telefon, il sicaneaza aceasta, iar lui Hayden parca ii revenise pofta de viata.

- S-a facut! Urca! Ii spune deschizandu-i portiera precum un gentleman, grabindu-se parca, sa nu cumva ca aceasta sa se razgandeasca.

Tot drumul pana la casa Sierrei fusese destul de tacut. Ii spusese ca masina ei se afla la un service si ca nu ii place sa ia autobuzul. Il intrebase despre relatia lui cu Amely, insa acesta nu ii daduse prea multe detalii. Ce ar putea sa ii spuna, la urma urmei?

- Sunteti foarte secretosi, amandoi, ii spune aceasta chicotind. Totusi, de la Amely am primit mai multe detalii.

- Detalii? Ce, mai exact? O intreaba panicat.

- Calmeaza-te, ii sugereaza razand. Nimic intim, poti sa stai linistit. Doar ca esti fostul ei iubit si ca nu v-ati despartit in conditii prea bune, il lamureste aceasta.
Hayden respirase usurat, zambind pe sub mustati. Il numise fostul ei iubit. Era constient ca inventase asta doar ca sa scape de intrebarile femeii, ce parea destul de insistenta, dar chiar si asa, putea alege sa ii spuna lucruri mai rele. Asta ii dadea o oarecare speranta.

Imediat ce parcase in fata casei ei, ii inmanase buchetul si telefonul sau, asteptand nerabdator sa primeasca ceea ce isi dorea.

- Chiar vrei sa o recuceresti, nu-i asa? Il chestioneaza Sierra, prelungind in mod intentionat asteptarea acestuia, ce se observa de la o posta ca statea ca pe ace. Era sigura ca avea sa o sune chiar inainte ca ea sa coboare din masina. Spera doar ca Amely nu se va supara. Dupa parerea ei, Hayden parea chiar indragostit, iar nici ea nu paruse indiferenta.

Isi ceruse demisia de la bar, insa Mason o refuzase, oferindu-i cate zile libere dorea. Nu voia sa nu o mai vada. Aparitia "fostului" sau nu prevestea nimic bun, pentru el, asa ca devenise mai insistent. Trebuia sa se grabeasca, caci Hayden ii sufla in ceafa si nu dorea sa i-o cedeze lui.
Ii aducea in fiecare dimineata ceai sau cafea si tot felul de gustari. Intr-o zi ii adusese chiar si flori, iar atunci Amely realizase ca barbatul nu isi dorea sa ii fie doar prieten, cum crezuse la inceput. Se panicase imediat. Nu avea nevoie de inca un barbat insistent in viata ei. Hayden facea cat zece si ii dadea si mai multe dureri de cap. Totusi, nu dorise sa fie nepoliticoasa, asa ca se scuzase, spunand ca inca nu a trecut peste relatia anterioara.
Desi Mason ii spusese ca intelege si ca nu o sa o preseze, insistentele lui nu incetasera. O sufoca, de-a dreptul, dandu-i mesaje mereu si venind in vizita pe neasteptate. Ultimele zile ale ei fusesera teribile, caci Mason devenise un ghimpe in coaste, iar gandul ei era doar la Hayden. Sierra ii spusese ca acesta o cauta in fiecare zi si ca mereu aduce flori. Voia sa il vada din nou, asa ca il anuntase pe Mason ca urmatoarea zi, va revenii la munca.

Hayden, pe cealalta parte, isi ocupase ultimele zile doar incercand sa o gaseasca. Nu luase inca nici o decizie in legatura cu Darcy, nu o mai vizitase de atunci si il avertizase pe Armand sa nu il lase pe Logan sa vorbeasca cu ea. Nu se putuse gandii la asta.
Allisson devenise mult prea stresanta, caci in fiecare zi le ceruse angajatilor sa o lase sa mearga la el, insa, spre dezamagirea ei, acesta o ignorase total.

Imediat ce Sierra ii trecuse in telefon numarul lui Amely si coborase din masina, acesta o apelase, asa cum ea banuise ca o va face.
Era destul de tarziu, era posibil sa doarma, insa avea nevoie macar sa ii auda vocea. Acum nu isi putea explica cum rezistase sa stea departe de ea, in zilele in care fusese la doar cateva camere distanta de el.

Primul ton, al doilea, al treilea, al patrulea, casuta vocala.

- La naiba! Spune strangand telefonul in mana si mai incearca odata, insa cu acelasi rezultat.
Amely isi lasase telefonul pe silentios, caci in afara de Sierra si Mason, nimeni nu o cauta, iar de cel din urma se saturase si nu mai voia sa raspunda.

Avea de gand sa mearga acasa, insa nu avea dispozitia necesara sa fie atat de aproape de papusi. Era dezamagit. Nu rezolvase nimic si simtea cum, cu fiecare zi ce trecea, Amely ii aluneca printre degete tot mai mult.
Se intoarse din drum, amintindu-si ca oricum dis de dimineata trebuia sa fie la birou. Lipsise iarasi prea mult, iar munca nu se facea singura.
Deja isi putea imagina teancul de hartii de pe birou si telefonul sunand intruna. De asemenea, mai era si Olivia, care se straduia prea mult sa ii atraga atentia.
Isi daduse ochii peste cap, amintindu-si incercarile ei patetice si pornise spre apartamentul ce il detinea, din oras. Avea sa ramana acolo in acea noapte. Nu mai fusese de mult si spera ca menajera isi facuse bine treaba. Nu ar fi vrut sa gaseasca totul acoperit de panza de paianjeni.
Oprise in parcarea subterana si luase liftul pana la ultimul etaj, unde se afla apartamentul. Ii placuse mereu privelistea de acolo. Era deasupra tuturor si pentru cateva momente, parea ca are lumea la picioare. Asta ii amintea de tinerete, de timpurile cand era doar un adolescent naiv ce credea ca totul i se cuvinte si ca intunericul nu exista cu adevarat, pana nu se scufundase in el cu totul.

Ceruse portarului cheia ce o lasase acolo pentru menajera, caci a lui o uitase in alta masina, sau cel putin asa credea. Nu isi amintea exact si nici nu isi batea capul prea mult cu asta.
Maine avea sa mearga din nou la bar si daca nu o va gasii nici atunci acolo, va angaja un detectiv care sa o gaseasca pe Amely. Era convins ca Armand aranjase totul si o ajutase sa se ascunda atat de bine. Era angajatul sau favorit, insa uneori era o pacoste. Ii facea mereu treburile murdare ale lui Hayden si se pricepea de minune. Ura cand aceasta calitate a lui se intorcea impotriva sa. Armand chiar stia sa nu lase urme.
Pasise pe holul mare si cand ajunsese in dreptul usii, o descuiase intr-o clipita. Abia astepta sa se intinda in pat. Fuga dupa Amely il epuizase, mai mult psihic, iar pastilele il faceau al naibii de adormit.
Inca de la primul pas inauntru, vazuse ceva ciudat.
Apartamentul era...diferit. Si nu isi amintise sa fi cerut schimbari.
Vazuse imediat cateva haine asezate pe cuier si cateva perechi de pantofi asezate neglijent langa usa si totul il lovise mai rau ca un tren.
Bineinteles ca Armand o ascunsese pe Amely  chiar sub nasul lui! Se jucase cu el! Voia sa o gaseasca, dar nu voia sa fie atat de usor. Il lasase sa se chinuie!
Facuse cativa pasi inainte, cautand-o cu privirea, insa tot ce observase fusese un buchet mare de crini, cu un bilet inca atasat.
Il prinsese intre degete, deschizandu-l, curios sa afle de unde le primise, desi era aproape convins ca inculpatul era "amicul" sau de la bar.

"Seara trecuta a fost una dintre cele mai bune de pana acum. Esti cu adevarat o companie placuta. Sper sa se mai repete. Iti multumesc! - Mason"

———————————————————————

Ei, dragii mei, acum sa ghiciti continuarea :))