Cele 8 Păpuși (18+)

30. Greseli

Daca Armand ar mai fi intarziat mult, urmatoarea victima era Anabelle. Dar scapase. Acesta intrase fara sa bata. Stia ca Hayden avea sa faca o greseala imensa si se simtea dator sa il opreasca.

- Cineva va asteapta jos, ii spune fara nici o alta introducere.

- De ce ma intrerupi? Oricine ar fi, poate sa astepte, ii raspunde Hayden, inca plin de furie.
Anabelle profitase de situatie si o luase pe sora ei de langa el.

- Nu cred ca ar trebui sa continuati...asta, ii spune Armand fluturand cu mana spre cele doua fete.

- Eu cred ca da si tu ma retii. Spune-i sa plece.

- Este Amely.

Inghitise in sec. Amely? Credea ca voia sa scape. Ce cauta atunci inapoi aici? De ce naiba venise inapoi? Ii oferise libertatea. Trebuia sa fuga mancand pamantul. Voia mai multi bani? Cu siguranta asta trebuia sa fie. Cineva asa ca ea nu l-ar putea iubii pe el niciodata. Cine ar putea iubii un monstru?

- Da-i bani din seif si spune-i sa plece si sa nu se mai intoarca.

Simtea ca nu se mai poate controla. Faptul ca nu isi mai luase tratamentul de o buna perioada isi spunea cuvantul. Efectele incepeau sa se vada. Nu se mai stapanea. Starea lui psihica se deteriorase extrem de mult.

- Hayden, iti spun asta in calitate de prieten, nu de angajat, continua Armand. Ai nevoie de ea. Nu ai nevoie de toate acestea, spune aratand spre "casa lui de papusi".

- Nu intelegi, Armand. Nu este in siguranta. Nu o vreau aici. Trebuie sa ii spui sa plece cat mai departe, rosteste cu ultima farama de luciditate.
Isi daduse seama de mult timp cat rau ii face. Se lasase condus de experientele din trecut, de ura ce izvorâse in interiorul lui din pricina unei anumite femei si de intamplarile de dupa.

- Trebuie sa iti iei tratamentul.

- Nu! Rahatul ala ma face sa fiu o leguma. Nu o sa mai inghit nici o singura pastila.

- Hayden? Se aude vocea brunetei undeva dupa Armand, in spatele usii.
Privea scena din fata ei si nu ii venea sa creada. Isi dusese mana la gura cand observase pata rosie din mijlocul cearsafului, apoi pe Brianna dezbracata in coltul camerei, in bratele surorii sale.

- Nu! Ce naiba ai facut? Intreaba desi cunostea raspunsul. O violase. La fel cum facuse si cu ea. Nu se simtise niciodata mai proasta de atat. Se indragostise de un asemenea om. Nu mai credea ca exista o sansa pentru a-l aduce la normal pe Hayden. Era pierdut, complet pierdut. Fusese atat de naiva sa creada ca exista ceva bun la el.

- Ti-am spus ca nu vreau sa te mai vad niciodata. Ce cauti aici? O intreaba prinzandu-i mana.

- Hayden, ma doare! Da-mi drumul! Striga spre el, insa acesta nu reactionase. O tinea in acelasi mod brutal.
Se apropiase mai mult de ea, cu acea privire diabolica, pe care o mai intalnise odata in bucatarie.
Ii era frica. Ajunsese din nou in aceasta ipostaza. Asta era ceea ce facea el, o ranea. Mereu o ranea. Prin cuvinte, prin fapte. Ii sfaramase deja inima mai devreme, acum avea sa o raneasca si fizic?

Inchisese ochii de teama si se astepta in orice moment sa o raneasca. Nu il mai recunostea pe barbatul cu care fusese doar cu cateva ore in urma. Nu ramasese nimic din el. Era doar rautate pura.

- Ah! Se auzise vocea lui.

Isi simtise mana eliberata si cand isi deschise ochii, Hayden era prabusit la picioarele ei.
Se aplecase langa el, stergandu-si lacrimile.

- Ce i-ai facut? Il intreaba pe Armand, luand capul lui Hayden pe genunchii ei.

- Este doar un calmant puternic. O sa intelegi mai multe. Va fi bine! Mergi in camera ta. Ma ocup eu de asta.

Aproba din cap si se ridica, aruncand o ultima privire asupra fetelor, apoi asupra lui Hayden si simte ca ceva in ea se destrama.
Cat si-ar fi dorit sa il salveze, sa o iubeasca si sa il vindece de tot! Dar acum intelesese ca e prea tarziu si ca iubirea nu vindeca orice.
Armand inchise usa camerei, imediat ce il luase pe Hayden de acolo si chemase alti angajati sa il care pana in camera lui.

Amely coborase inapoi in sufragerie. Ii lasase lui Logan in grija micul ghem de blana, dar acum avea nevoie de ceva care sa o consoleze.
Nu credea ca isi va putea sterge imaginile de mai devreme din minte vreodata, de parca i-au ramas imprimate pe retina.
Ea vazuse altceva in el, vazuse un om bun in adancul lui, vazuse pe cineva ranit si crezuse cu toata fiinta ca l-ar fi putut salva. Doamne, cat de mult reusise sa se insele!
Poate ca intr-adevar, Hayden avusese dreptate si doar ea se incapatanase sa vada ceva bun in el.

Isi sterse lacrimile cu dosul palmei, ce pareau ca nu intentionau sa se opreasca si se apropiase de Logan.

- Multumesc ca l-ai tinut, ii spune si intinde mainile pentru a-si lua noul prieten in brate.
Era invelit intr-o paturica alba, ce contrasta cu blana lui neagra si zburlita. Il luase pe cel mai amarat dintre cei de acolo.
Ochii lui aveau cea mai frumoasa culoare pe care ea o vazuse, un albastru intens, ceva ce era neobisnuit pentru pisicii negri. Insa, se nascuse aproape orb si nimeni nu il dorise din pricina acelui defect. Ea nu il considera defect, din contra, il numea special. Il numise Sky, caci in ochii lui, parea ca se oglindeste cel mai senin cer din lume.
Il asezase mai bine in bratele ei si ofta. Ziua asta ar fi putut fi atat de perfecta, gandii ea.
Nu stia ce ar fi putut face in continuare. Planuise sa se intoarca si sa ii explice lui Hayden ca nu vrea sa plece de langa el, sa ii spuna ca o ranise cu acele cuvinte, insa acum, se simtea ingrozita. Ce i-ar fi facut daca Armand nu ii administra calmantul? Intrebarea asta nu ii dadea pace. Ar fi fost in stare sa o raneasca?
Nu voia sa mai stea aici si sa afle. Avea de gand sa ii ceara lui Armand sa o duca in orasul ei si sa incerce sa isi recupereze jobul si sa gaseasca un loc unde ar putea sa stea.

Niciodata nu isi daduse seama cat de singura era. Nu avea pe nimeni sa o ajute. Nici macar o prietena care sa o lase sa stea cateva zile la ea. Mereu pastrase o anumita distanta fata de oameni. Nu se apropiase de nimeni suficient de tare cat sa poata cere ajutor.
Auzise pe cineva coborand scarile si tresarise. Era doar Armand.

- Cred ca meriti o explicatie, ii spune acesta, insa ea isi lasase privirea in jos.

- Cred ca am vazut suficient, spune cu glasul stins. O durea, dar trebuia sa renunte.

- Nu, lasa-ma sa iti spun de ce Hayden este asa.

******************

Ce credeti ca ii va spune? Ce credeti ca a facut Megan?