Cele 8 Păpuși (18+)

27. Surpriza

- Neata, ii raspunde ea, intorcandu-si capul pentru un sarut.

- Ciocolata, observa el imediat si chicoteste. Stia ca o facuse intentionat si nu il deranja deloc. In adancul lui, era constient de schimbarea ce i-o adusese Amely.
Isi baga degetul in topingul de pe clatite si apoi il duce pe gatul lui Amely, lasand o dâră de ciocolata pana intre sanii ei. Aceasta il urmarea cu privirea, fara sa faca nimic.

- Oh, acum ar trebui sa te curat, ii spune ranjind draceste si vine in fata ei. O luase in brate, asezand-o cu fundul pe blatul de bucatarie, unde o mai facusera odata si se pozitioneaza intre picioarele ei.
Incepe sa linga ciocolata de pe pielea incinsa, lasand saruturi umede in urma. Cand mana lui se strecurase in chilotii ei, aceasta scapase un geamat si se prinsese mai bine de umerii lui lati.

- Cred ca incepe sa imi placa ciocolata, ii sopteste cu vocea ragusita, furandu-i un zambet.

- Hayden, haide sa mergem in dormitor. Aici ar putea intra oricine, ii spune ea speriata de ideea ca cineva ar putea intra peste ei.

- Sunt angajatii mei, printesa. Nu vor intra daca stiu ca esti aici cu mine, o linisteste el in timp ce ii desfacea camasa.

—————————— • ——————————-

- Merg sa imi fac un dus si sa ma imbrac, ii spune Hayden dupa ce termina de mancat si o saruta pe frunte. Mergi si tu si imbraca-te frumos. Vreau sa te duc undeva, o anunta si aceasta il priveste surprinsa.

- Sa... ma duci undeva? Adica.. afara din casa? Intreaba balbaindu-se.

- Exact. Si vreau sa fi cuminte. Nu ma fa sa regret asta.

- Crezi ca o sa incerc sa fug, deduce bruneta.

- Nu stiu. O sa incerci? O chestioneaza, privind-o intens.

- Nu o sa stii pana nu ma duci, ii spune zambind, tachinandu-l si se ridica de pe scaun. Voia sa il faca sa aiba incredere in ea. Si asta era primul pas. Nu va fugii. Nu mai avea unde sa se duca. Sigur isi pierduse atat locul de munca, dar si locuinta, unde statuse in chirie. Plus ca nu avea pe nimeni. Era complet singura. Isi facuse cativa prieteni la terasa unde lucrase, colegi de ai ei sau clienti fideli ce veneau zilnic, dar nu era cu adevarat apropiata de nimeni. Cu toate acestea, motivul pentru care nu fugea era cu totul altul.

- Hayden, dar daca ma va recunoaste cineva? Il intreaba, inainte sa iasa pe usa.

- Nu suntem foarte aproape de orasul tau. Dar daca totusi te vei intalnii cu cineva cunoscut, ma vei prezenta ca iubitul tau. Nu te cauta nimeni. Ti-am luat lucrurile din apartament, am lasat banii de chirie si cheltuieli si am pus pe cineva sa lase cheile la usa proprietarului. De asemenea, ti-am luat telefonul si i-am trimis sefului tau un mesaj ca nu vei mai venii.

- Te-ai ocupat de tot, constata aceasta si el incuviinteaza. Facuse la fel si cu celelalte fete. Lasase totul in ordine, astfel incat sa para ca ele au plecat de buna voie. Se gandise la tot.
Era putin agitat si nu era sigur daca totusi luase decizia buna in privinta lui Amely. Punea totul in pericol daca aceasta va reusii sa fuga. Dar, el nu stia ca ea se indragostise. Nu faptul ca nu avea unde sa se intoarca o oprea, ci faptul ca nu ar putea pleca de langa el. Ar fi avut cateva ocazii sa fuga atunci cand dormise cu Hayden, dar nu o facuse.
Urcase la mansarda, spre camera ei, cand se ciocnise de Armand.

- Scuze, eram neatenta, ii spune continuandu-si drumul.

- Stai! Sa nu faci o prostie, Amely, ii spune acesta.

- Poftim? Intreaba ea nedumerita.

- Hayden. Te va scoate din casa. Nu incerca sa fugi! Esti foarte aproape sa reusesti ceea ce ti-ai propus.

- Ce crezi tu ca incerc sa fac?

Armand nu ii raspunsese, doar ii zambise. Stiau amandoi despre ce era vorba. Despre faptul ca Amely il facea pe Hayden sa se indragosteasca de ea.

- Poate drumul e greu, insa iti garantez ca o sa merite, rosteste si pleaca mai departe, lasand-o pe bruneta cu gura deschisa.
Poate Armand era cel care il cunostea cel mai bine pe Hayden, dar o citise si pe ea. Avea sa se foloseasca de asta, mai incolo. El chiar i-ar putea fi de folos.
Intrase in camera, cautand repede ceva cu care sa se imbrace, apoi intrase in dus. Terminase repede, caci nu voia sa il enerveze pe Hayden si sa nu o mai duca.
Isi luase una dintre rochitele ce le gasise in dulap. Era de un verde inchis, foarte lejera si simpla, stramta pana mai jos de sani, apoi pica in valuri. Avea un decolteu aproape invizibil, iar spatele era gol, doar cateva fasii de material fiind prinse in forma de "x", acoperind foarte putin pielea.
Se incaltase cu o pereche de sandale negre, iar parul si-l lasase desfacut. Machiajul nici nu mai intra in calcul. Nu obisnuia sa isi dea cu nimic, poate doar putin ruj, insa acum era convinsa ca ar fi inutil, deoarece buzele lui Hayden erau mult prea tentante.
Soarele stralucea pe cer, deci vremea era numai buna. Abia astepta sa iasa afara din conacul ce ii semana cu o inchisoare tot mai mult.

Coborase la parter, dar vazuse ca Hayden inca nu sosise, asa ca indraznise sa se mai plimbe putin prin casa. Analizase fiecare incapere prin care trecuse, dar in afara de camera lui Hayden si camerele lor, niciuna nu parea locuita. Casa aceasta i se parea pustie. Arata mai mult ca un hotel, decat ca o casa primitoare.
Gasise usa ce ducea la terasa din spate si dorise sa iasa, inca cineva o prinsese de mana. Icnise speriata si se intoarse cu fata spre inculpat.

- Deja vrei sa fugi? O intreaba Hayden cu acea privire sfredelitoare. Se panicase. Nu voia sa strice tot. Era doar curioasa.

- Hei, glumeam. De ce te-ai speriat asa? O intreaba chicotind si rasufla usurata. Credea ca era serios, caci se mai confruntase cu schimbarile lui de temperament.

- Ma uitam doar. Nu am vazut prea mult din casa, de obicei doar ma tragi dupa tine pana in camera, spune chicotind la randul ei.
Hayden isi lipeste buzele de ale ei si ii prinde mana intr-a lui. Degetele lor erau impletite si parea ca se potrivesc perfect. Amely zambise, caci acest gest insemnase mult mai mult pentru ea.

- Esti gata?

- Da. Imi spui acum unde mergem?

- Nu. Este o surpriza. O sa vezi abia cand ajungem.

****************

Unde credeti ca o sa o duca?
Astept parerile voastre, va puuup