Capitolul 1

3.4K 198 48
                                    

Ma incrunt , luand o gura mare de aer. O liniste asurzitoare pluteste in intunericul din jurul meu. Imi intind degetele mainilor , simtind lucrul moale pe care sunt intinsa. Imi desprind incet pleoapele , totul in jurul meu fiind in ceata. Pufnesc usor si imi masez fruntea. Ma ridic in sezut oftand , simtind un gol ciudat in piept. Analizez camera in care sunt , vazand ca stau pe un pat lipit de perete. Un geam se intinde in stanga mea , iar in dreapta un dulap si un birou ocupa aproape intreg peretele. O usa alba din spatele meu e deschisa , ducand spre ce pare ca e o baie. Ce e locul asta ? Unde sunt ? Imi las picioarele pe parchetul rece , ridicandu-ma incet in picioare. Imi trec o mana prin par , incercand sa imi amintesc unde sunt. Insa tot trecutul meu e in ceata , un gol imens , fara sfarsit.

Tresar cand aud o alta usa deschizandu-se. Privesc tematoare spre persoana care a intrat in camera , vazand un baiat inalt , brunet cu niste ochi gri minunati. Baiatul isi pune mana pe piept , expirand zgomotos.

- Ayame. Slava Domnului , te-ai trezit ! exclama el.

Baiatul vine spre mine si imi inconjoara talia cu bratele , imbratisandu-ma strans. Impietresc socata. Imi pun mainile pe umerii lui si il imping , dandu-ma rapid in spate.

- Cine esti ? intreb eu , speriindu-ma cand nu imi recunosc glasul.

- Ce ? intreaba el confuz.

- Unde suntem ?

- In haita parintilor tai. zice baiatul clipind des.

Il privesc cu ochi mari. El isi pune mainile pe obrajii mei , privindu-ma atent.

- Spune-mi te rog ca iti bati joc de mine. murmura el. Sunt Dominic , cel pe care-l iubesti si urasti in acelasi timp !

Dominic pufneste cand nu spun nimic. M-a bagat si mai mult in ceata ! Cum adica il iubesc si urasc in acelasi timp !?

- Oh , haide ! Umm... Pe Dawson il tii minte ? ma intreaba Dominic.

- Cine mai e si asta ?

Dominic mormaie niste injuraturi. El se intoarce brusc si iese rapid din camera , eu reusind sa ii aud pasii grei pe hol. Oftez si imi privesc talpile goale. Ce ar trebui sa imi amintesc ? Dominic imi pare total strain. De fapt , totul imi pare strain. Mintea imi e in ceata. Ma incrunt si pasesc lent pana la usa alba , ajungand in baia spatioasa. Merg pana la oglinda si imi analizez chipul. Pielea imi e alba , parul castaniu , iar ochii negri. Toate atat de necunoscute. Privirea imi cade spre gat. Inspir adanc si ating cu degetele pielea fina dintre gat si umar , o stare nostalgica acaparandu-ma. Ceva ar fi trebuit sa fie acolo. Ma intorc spre usa cand aud deodata zgomote in camera. Dominic alaturi de un barbat si o femeie intra in baie. Observ ca trasaturile femeii sunt asemanatoare cu ale mele. Raman pe loc , asteptand vreo reactie din partea celor doi straini.

- Ayame. spune femeia incet , punandu-si mainile pe umerii mei. Sunt Kate , mama ta.

O privesc in ochi , vazand cum stralucirea din ei dispare treptat cand nu spun nimic.

- Cine sunt ? murmur eu intr-un final.

- Esti Ayame , copilul nascut jumatate varcolac , jumatate vrajitoare. Ai trecut prin multe in ultimele luni , de cand l-ai intalnit pe Dawson.

- Ii tot ziceti numele. Unde e Dawson ? intreb eu.

Femeia din fata mea , careia ar trebui sa ii zic mama , ia o gura mare de aer , lasandu-si ochii in pamant. Dominic si cel de langa el , presupun ca e tata , imi evita privirea nelinistiti. Ii privesc confuza. Dupa comportamentul lor , cred ca nu o sa imi placa raspunsul la intrebare.

- Dawson nu e aici acum. Suntem intr-o situtatie dificila... ofteaza mama.

- Eviti adevarul. constat eu.

- Sa zicem ca ti-ai pierdut memoria dupa ce ai fost lovita de fratele meu. incepe Dominic. Asta inainte ca el sa iti distruga fosta haita. La propriu.

Imi intorc capul spre el , cuvintele lui atragandu-mi atentia.

- Si e posibil ca Dawson sa fie cu el pentru ca nu l-am gasit nicaieri. sfarseste Dominic. Dawson e sufletul tau pereche , daca nu ai inteles asta pana acum.

- Bine... Atunci fratele tau unde e ?

- E o poveste lunga si complicata. Ce ar fi sa te odihnesti putin ? zice Dominic , schimband brusc subiectul.

Nu reusesc sa raspund pentru ca sunt trasa brusc inapoi in camera. Dominic ma face sa ma asez pe pat. Pufnesc enervata si incerc sa ma ridic inapoi in picioare , insa bratele baiatului ma opresc.

- Prea multe informatii strica. zice el , zambind fals.

- Ce naiba ?

Insa dupa o privire mai patrunzatoare a baiatului , somnul a venit rapid la mine , ingreunandu-mi pleoapele. Ma las pe spate pe pat , adormind rapid printre soaptele dintre Dominic si parintii mei.

*  *  *

"- Nu te las jos pana nu ma saruti ! zice un baiat razand.

- Nu te sarut pana nu ma lasi jos ! strig eu.

Auzind ce am spus , baiatul ma lasa cu picioarele pe podea. El isi apropie fata de a mea , probabil crezand ca o sa il sarut. Pufnesc amuzata si imi pun mana peste buze , el ajungand sa imi sarute degetele. El maraie enervat.

- De ce faci asta ? intreaba el.

- De ce sa nu fac asta ? intreb eu jucausa."

Tresar brusc si imi deschid ochii. Clipesc des , vazand ca sunt din nou in bucatarie. Cana de cafea se raceste , stand pe masa in fata mea. Imi scutur capul oftand. Ciripitul pasarilor se aude prin geamul deschis. Privesc spre haita ce se vede afara , insa nimic nu mi se pare cunoscut. Imi strang pumnii , simtindu-ma de parca am un bolovan pe piept. Lipseste ceva. Sunt incompleta.

- Totul okay ? aud o voce in spatele meu.

- Da. mint eu.

Imi las privirea in jos , auzind cum Dominic incepe sa caute prin frigider.

- Nu...Nu exista nici o metoda prin care sa imi recapat memoria ? ma balbai eu.

- Lucram la asta acum. zice el. Desi nu stiu de ce nu iti amintesti nimic.

- Cum eram inainte ? intreb eu curioasa.

- Te enervai mereu pe mine ! surade Dominic. Erai incapatanata si faceai ce voiai , indiferent de parerea altora. Crede-ma ca esti si acum la fel , doar ca nu iti dai seama.

- Nu ma simt asa. mormai eu.

- O sa iti amintesti totul. Promit !

Dominic vine spre mine , ridicandu-si mana in aer. Zambesc si dau palma cu el , simtind cum inima imi bate mai tare cand baiatul zambeste. Imi intorc atentia la cafeaua mea. Poate ca mi-am pierdut memoria , insa zambetul lui Dominic sigur nu l-am uitat.

O Alpha II: Frăția Burns Where stories live. Discover now