Capitolul 6

2.2K 177 15
                                    


- Esti mult prea ciudata. O vreau pe vechea Ayame inapoi ! spune Dominic indignat , incrucisandu-si mainile la piept.

- Taci sau te trasnesc ! marai eu.

- Puteti sa nu va mai certati !? striga Skye de pe locul pasagerului.

- Ea e de vina ! zice vrajitorul , privindu-ma incruntat.

Liam ofteaza si se concentreaza la condusul masinii , ignorandu-ne. Ma fac mai comoda pe scaun si privesc la padurea din jurul nostru.

- Incercam sa iti explic faptul ca imi pot aminti ceva daca ajungem in fosta mea haita , dar tu nici nu ma ascultai. pufnesc eu.

- E periculos. zice Dominic.

- Cum naiba sa fie periculos daca tu esti langa mine !? ma rastesc eu furioasa.

- Eram langa tine si atunci cand ti-ai pierdut memoria , dar asta nu a ajutat cu nimic. maraie Dominic.

Imi tin gura inchisa dupa spusele baiatului , oricat de mult voiam sa comentez. M-am saturat de cearta asta. Dominic s-a enervat de cand i-am spus ca vreau sa vad unde am trait pana acum. Cica e periculos ! Din cate am inteles eu , haita aia a fost distrusa total , asa ca nu poate fi nici un pericol acolo. Decat daca apare Kylo din nou. Si cine stie , poate chiar o sa imi amintesc ceva ! Imi lipesc fruntea de geamul masinii , privind copacii verzi si inalti pe langa care trecem. Stiu ca Dominic ne putea teleporta in haita intr-o secunda , insa am crezut ca va fi mai interesant sa mergem cu Liam si Skye. Ei doi oricum pleaca , asa ca le tinem companie de-a lungul calatoriei de cateva ore.

Imi musc obrazul ganditoare , incercand sa imi imaginez cum arata haita. Ceva imi spune ca a fost diferita de haita parintilor mei. Imi amintesc vag despre un copac inalt , cu frunzele mereu verzi , cu scoarta aproape neagra si tulpina groasa. E frumos , oricat de necunoscut imi pare. Inchizandu-mi ochii , vizualizez o padure deasa , la marginea careia curge un rau. Zambesc , simtind o pace interioara la amintirea leaganului de langa rau.

"Sunt leagane in spatele vilei , daca iti plac atat de mult." aud vocea lui Dominic.

"Lasa-ma sa ma bucur de moment." ii raspund eu dura.

Parca simt cum isi da ochii peste cap , insa il ignor si continui sa incerc sa imi amintesc. Dar cu tot efortul asta mental , sfarsesc prin a dormi aproape tot drumul. Un somn chiar foarte linistit , considerand visele ciudate pe care le am noapte de noapte.

M-am trezit scuturata de Dominic , care spunea ca am ajuns. Liam a parcat masina la granita haitei lor , spunand ca de aici plecam singuri. Ma intind somnoroasa si ies din masina , inspirand adanc aerul racoros al padurii. Le fac scurt cu mana lui Liam si Skye , ei indepartandu-se incet. Eu si Dominic incepem sa mergem in dreapta , unde ar fi trebuit sa fie haita pe care am condus-o candva. La inceput , totul pare bine. Copacii sunt verzi , iar pasarile canta. Insa toate chestiile normale se termina dupa cateva minute de mers. Iarba , frunzele si insusi copacii au inceput sa aiba o culoare galbuie , bolnavicioasa. Nimic nu se mai auzea in afara de pasii nostri. Cerul e innorat , facand tot peisajul mult mai infricosator.

Cand am ajuns tot mai aproape de haita , nu mai exista nici un fel de vegetatie in jur. Copacii erau goi , iar solul uscat. Se mai zareau doar cateva frunze uscate batute de vant. Ma apropii infiorata de Dominic. Oare Kylo chiar a fost in stare sa distruga un teritoriu atat de mare ? Pasesc tematoare in fata , strangandu-mi mainile la piept. Inghet in loc atunci cand ajungem in centrul haitei. Majoritatea caselor sunt ruine. Caramizi si bucati de lemn sunt aruncate peste tot. Inima mi se strange la vederea petelor de sange de pe sol si pereti. Imi simt ochii lacrimand. Mirosul mortii pluteste in aer. Nu imi vine sa cred ca am trait aici candva !

Dominic ma strange in brate nostalgic , privind cu tristete la ce a mai ramas din haita. Imi las capul pe umarul lui , abtinandu-mi lacrimile ce voiau sa iasa. Vrajitorul ma bate usor pe spate , vrand sa ma consoleze cu simpla lui imbratisare.

- Vad vila in care ai trait. Vrei sa iti vezi camera ? ma intreaba Dominic.

Dau din cap si ma departez de el. Baiatul imi strange usor mana in a lui si ma conduce spre vila ce iese in evidenta pe langa celelalte case. Nu e in cea mai buna stare , dar cred ca poate fi functionabila. Urc cele cateva trepte si deschid usa ce abia se mai tine in balamale. O iau din reflex in stanga , mergand spre scarile din capatul holului. Carti , tablouri , tacamuri si alte chestii random sunt imprastiate pe podea. Le evit si urc rapid scarile , ajungand la urmatorul etaj. Observ o usa in stanga si o usa in dreapta. O aleg pe cea din stanga si apas pe clanta , usa din lemn deschizandu-se cu un scartait. O camera spatioasa mi se arata in fata ochilor , cu un pat gigantic intre doua noptiere. Un birou e lipit de peretele din fata patului. In dreapta mea e un dressing , iar in stanga presupun ca e o baie.

"Okay , gata cu analizatul. E timpul interogatoriului.

- De ce ai un pat atat de mare ? intreb eu.

- Pentru ca sunt inalt. raspunde baiatul amuzat.

- Ce e in camera cealalta de pe hol ?

- Biroul meu.

- Ce e la urmatorul etaj ?

- Camera lui Axel si cateva camere pentru oaspeti.

- Cate usi sunt in vila ?

- Ce intrebare e asta ? intreaba el confuz.

- Raspunde-mi ! spun eu curioasa.

- Nu stiu ! Eu daca te-as intreba cate fire de par ai in cap , ai sti ?"

Zambesc la scurta amintire. Cred ca eram foarte enervanta inainte. Oftez si ma intorc pe calcaie , iesind din camera. Ma apropii de cealalta usa , care e biroul , din cate am inteles. O deschid si pasesc inauntru. Un birou dragut sta in mijlocul camerei , inconjurat de rafturi care probabil au fost candva pline de carti. In spatele biroului e un geam mare , acum spart. Merg incet pana langa niste rafturi si iau de pe jos o poza a carui rama e sparta. Analizez curioasa poza. Vad acolo o fata si un baiat. Recunosc fata ca fiind chiar eu. Baiatul e inalt , cu parul castaniu si ochii caprui. Muschii i se observa clar prin tricoul stramt pe care il poarta. Dau din umeri si las poza pe un raft , nerecunoscand baiatul. Ies din birou , simtind un sentiment ciudat ce ma atrage inapoi spre poza.

O Alpha II: Frăția Burns Where stories live. Discover now