O Alpha II: Frăția Burns

Capitolul 2

Imi incrucisez mainile la piept si pasesc atenta in fata , copacii inalti inaltandu-si crengile deasupra mea. Iarba verde si moale se misca in bataia vantului cald. Niste barbati trec pe langa mine , privindu-ma scurt. Ii ignor. Nu imi amintesc sa imi fi pasat de ei vreodata. Ranjesc in coltul gurii si imi continui plimbarea prin padurea in care sta ascunsa haita. Prefer sa stau singura acum. Nu cunosc pe nimeni in afara de Dominic si parintii mei si nu am nici un chef sa fac cunostinta cu alti varcolaci cand abia imi aduc aminte cum ma cheama. Ayame. Ma incrunt , incercand a mia data pe ziua de azi sa imi amintesc ceva din fosta mea viata. O ceata densa imi blocheaza calea spre amintiri. Oftez si ma sprijin de trunchiul unui copac , privind spre cerul senin.

"Aud usa camerei mele deschizandu-se. Ma departez de baiat , privind-o pe femeia ce ne privea zambind. Rosesc.

- Nu ne imbratisam. Ii aranjam tricoul. spun eu rapid.

- Ba nu , ne imbratisam. zice baiatul amuzat.

- De ce trebuie sa strici totul ? il intreb eu , privindu-l urat.

- Pentru ca esti draguta cand te enervezi. spune el.

- Taci sau te arunc pe fereastra ! il amenint eu."

Imi scutur capul , simtind o ameteala usoara. Clipesc des , golul din pieptul meu aparand din nou.

- Te simti bine ? aud un glas in spatele meu.

- Mi-e dor. soptesc eu fara sa vreau.

- Ce ?

- Nimic. Uita ce am zis.

Ma intorc pe calcaie si incep sa merg spre haita , Dominic pasind in spatele meu. Imi strang pumnii , muscandu-mi buza frustrata. Vreau ceva , insa nu stiu ce. Aceasta dorinta arzatoare mi-a colindat gandurile in cele doua zile de cand m-am trezit si nu m-a lasat in pace nici o secunda.

- Poti sa nu ma mai urmaresti ? intreb eu iritata atunci cand Dominic imi copie orice miscare.

- Ai stat singura prea mult timp. Nu vreau sa risc sa fii atacata din nou. spune baiatul.

- De ce iti pasa atat de mult ? Ma enervezi. marai eu.

- Asta e scopul meu in viata ! Nu stiu daca exista vreo persoana care sa nu se enerveze stand langa mine. spune Dominic.

Imi dau ochii peste cap , simtindu-i ranjetul chiar daca nu il vad.

- Ti-am dat vreo palma in fosta mea viata ? Spune-mi , te rog , ca da. zic eu.

- Nope. Ma iubeai prea mult.

- Oh , pacat.

Ma intorc rapid si imi ridic pumnul , indreptandu-l spre Dominic. Baiatul se fereste la limita. El isi pune o mana pe piept , luand guri mari de aer. Il privesc plictisita , asteptand sa inceteze cu actoria.

- Vrei sa ma omori !? se rasteste el.

- Ai spus ca esti nemuritor. spun eu , dand din umeri.

- Asta nu inseamna ca trebuie sa incerci sa imi dai un atac de cord !

- Ma plictisesti. ma stramb eu.

Imi continui drumul , Dominic mormaind niste injuraturi in urma mea. Ranjesc triumfatoare cand baiatul ma urmeaza din nou.

- Nu erai atat de enervanta pana acum. zice Dominic.

- Pur si simplu erai orbit de dragoste si nu observai. spun eu.

Dominic se opreste socat. Zambesc in coltul gurii si imi afund mainile in buzunarele pantalonilor. Zaresc in fata mea vila in care e camera mea , asa ca ma grabesc sa ajung acolo , lasandu-l pe Dominic in urma. Se descurca el si singur. Trec pe langa un grup de varcolaci , ignorandu-le privirile curioase , si deschid larg usa vilei. Expir usurata cand simt aerul racoros. Caldura verii e cate odata prea mult. Privesc in stanga si in dreapta , incercand sa imi amintesc unde e camera mea. Pufnesc enervata dupa cateva momente si o iau la dreapta. Ajung intr-o camera de zi spatioasa , cu geamuri gigantice. Ma trantesc pe un fotoliu , relaxandu-mi corpul.

- Cum mai esti ?

Pe fotoliul din fata mea se aseaza un barbat blond cu niste ochi albastri patrunzatori. Il privesc incruntata , incercand sa imi amintesc cum il cheama. Jack ? John ? Nu... Josh , asta e !

- Sunt okay. spun eu , dandu-mi seama ca m-a intrebat ceva.

- Nu pari bine. zice el.

- Atunci de ce m-ai intrebat daca stii si singur cum sunt ? intreb eu.

- Doar isi facea griji , Ayame. aud glasul mamei din spatele meu.

- Da , sigur. mormai eu.

Mama ofteaza si se aseaza pe canapea , privindu-ma atenta. Ii evit privirea. O liniste stanjenitoare se asterne peste noi. Zambesc fals si ma ridic in picioare.

- Eu ma retrag. murmur eu.

Ies rapid din living , pasind grabita de-a lungul holului. Aud niste soapte in spatele meu. Ma stramb iritata , insa imi continui drumul. Ajung in fata unor scari pe care le recunosc , asa ca le urc. Zambesc scurt cand vad usa camerei mele. O deschid si intru , apoi ma trantesc pe pat. Strang o perna in brate si imi inchid ochii. Toate zgomotele de afara se indeparteaza incet , lasandu-ma intr-o liniste placuta.

- Ai gene lungi. sopteste brusc cineva.

Tresar si imi deschid ochii , observand o alta pereche de ochi argintii la cativa centimetri departare de mine. Ma ridic rapid in sezut , obrajii arzandu-mi. Dominic ma priveste amuzat si se face mai comod in patul meu.

- Cum ai ajuns aici ? Nu te-am auzit. zic eu , scuturandu-mi capul.

- Pe bune ? Nici un "Oh , Dominic , ce placere sa te am alaturi" ? intreaba baiatul dezamagit.

- Nu mi-ai raspuns la intrebare. spun eu incruntata.

- Pe tine asta te intereseaza cand ai un zeu in fata ?

- Zeu ? Mai bine spus idiot. pufnesc eu.

Dau sa ma ridic in picioare , insa bratele lui Dominic ma prind si ma trag inapoi. Clipesc des , surprinsa , iar baiatul ma strange puternic in brate. Dominic ofteaza si isi lasa capul pe umarul meu.

- Ce faci ? intreb eu confuza.

- Stii cat de mult m-am ingrijorat cand erai inconstienta ? sopteste el.

- De unde sa stiu daca eram inconstienta !?

Pieptul lui Dominic se cutremura , el incepand sa rada. Imi abtin un zambet si raman pe loc , baiatul tinandu-ma in continuare aproape.

- Cred ca imi place mai mult de tine acum. Inainte te suparai mereu pe mine. zice Dominic.

- Si vrei sa zici ca acum n-o fac ? intreb eu amuzata.

- Sau asta e doar meritul legaturii noastre ce se mareste tot mai mult. murmura baiatul , respiratia lui calda lovindu-mi gatul.