O Alpha II: Frăția Burns

Capitolul 10

Eu sincer am plans scriind capitolul asta ;-;

Pasesc in spate tremurand , iarba fosnind sub picioarele mele. Imi vad intreaga viata trecand prin fata ochilor. Capul imi bubuie de durere. Imi musc buza indurerata , ochii reci ai lui Dawson fixandu-ma. Imi pun o mana peste piept , golul pe care l-am simtit pana acum disparand. Inima imi tresalta entuziasmata , calauzindu-ma spre Alpha-ul din fata mea. Doamne , mi-a fost dor de el. Cum naiba am reusit sa il uit ?

- Dawson... soptesc eu , numele lui auzindu-se ca o melodie.

Merg rapid in fata , intinzandu-mi mainile spre el. Sufletul meu pereche. Zambesc larg , lacrimi cazand pe obrajii mei. Insa fata lui Dawson ramane inexpresiva. De ce e atat de rece ? Chiar si cand era suparat ochii sai exprimau mai multe emotii decat acum. Iau o gura mare de aer si pasesc spre el , vrand sa il strang in brate. Cat timp nu a fost cu mine ? Aceste cateva saptamani s-au simtit ca o eternitate. Eram goala in interior. Fara amintiri si fara pereche.

- Ce intalnire emotionanta !

Privesc rapid in spatele meu , vazandu-l pe Kylo sprijinit de un copac. Baiatul aplauda , zambindu-mi ironic. Am si uitat ca el e aici. Ma incrunt , strangandu-mi enervata pumnii. El mi-a distrus haita ! Setea de razbunare ma face sa ma indrept spre el , Dawson ramanand in spatele meu. Kylo ranjeste larg.

- Sper ca ti-a placut cadoul. spune vrajitorul.

Imi ridic mana in fata , o rafala de energie iesind din palma mea si lovind copacul de care era sprijinit Kylo. Trunchiul gros se clatina sub presiunea loviturii , apoi , cu un trosnet jalnic , cade la pamant. Privesc furioasa in jurul meu , cautandu-l pe Kylo cu privirea. Insa el nu e aici si nici Dawson nu e. Imi maresc ochii si privesc in toate partile frenetic. Sunt singura. Nimic nu se mai aude in jur , nici macar pasarile sau animalele. Incep sa il strig , simtind cum inima mi se strange de durere. Imi dau o suvita de par dupa ureche , insa simt ceva cu varful degetelor. Mai bine spus , nu reusesc sa simt cicatricea de pe umarul meu. Marcajul nu mai exista. Inghet speriata. Unde e ? Marcajele nu dispar niciodata !

Cad in genunchi , lacrimi scurgandu-se pe pielea fina a obrajilor mei. Abia daca mai simt legatura dintre mine si Dawson. E ca si cum nu ar exista si nu a existat vreodata. De parca nu mai suntem suflete pereche... Imi strang mainile in jurul corpului , plangand zgomotos. Vreau sa il vad ! Am stat prea mult timp despartiti !

- Dawson ! Dawson ! strig eu , sperand ca o sa apara din nou in fata mea.

- Ayame ! Ce s-a intamplat !?

Zaresc in fata mea ochii frumosi ai lui Dominic , baiatul punandu-si palmele pe umerii mei. Dominic ma misca usor , punandu-mi intrebari peste intrebari. Ii analizez fata ingrijorata , degetele mele tremurand.

- A fost aici. soptesc eu gafaind.

- Ce tot spui ? Cine a fost aici ? ma intreaba el.

- Dawson si Kylo. zic eu , inghitind in sec.

- Ti-ai amintit. constata Dominic ingrozit.

Vrajitorul isi pune incet bratele in jurul meu , incercand sa ma consoleze. Capul imi cade pe umarul lui , lacrimile mele udandu-i tricoul. Dominic ma mangaie pe spate , cealalta mana fiindu-i pe capul meu.

- Nu mai suntem suflete pereche , nu-i asa ? intreb eu ragusita.

- Ayame... ofteaza Dominic. Nu stiu ce...

- E vina lui Kylo. il intrerup eu. El a distrus totul.

- Am incercat sa il gasesc , insa...

- Ai incercat. pufnesc eu. Iti dai seama ca nu o sa pot trai fara Dawson , nu-i asa ? Multumesc ca nu mi-ai spus mai devreme despre toata chestia asta.

Ma ridic in picioare , stergandu-mi enervata lacrimile de pe fata. Incep sa merg spre vila parintilor mei , strangandu-mi pumnii. Dominic ofteaza in spatele meu si ma urmeaza silentios. Pufnesc din nou , clipind des ca sa alung lacrimile. Il vreau pe Dawson inapoi ! Nu stiu ce a facut Kylo , insa o sa gasesc o cale sa il readuc la normal pe Dawson.

- Voiam sa spun ca fratele meu este de negasit. S-a ascuns intr-un loc protejat de vraji ce nu ma lasa sa il gasesc. Probabil acolo e si Dawson. mormaie Dominic din spatele meu.

Tac , nestiind ce sa spun.

- Stii , ai putea sa incerci sa ii gasesti si tu. Esti legata de Dawson. spune vrajitorul , parand suparat.

- Nu simt legatura dintre noi. zic eu.

- Atunci de ce jelesti dupa el ? Eu nici macar nu am fost suparat cand Megan m-a lasat balta !

- Pentru ca tu nu o iubeai in felul ala ! rabufnesc eu.

Ma intorc spre el , Dominic privindu-ma incruntat. Se vede clar in ochii lui ca l-am ranit.

- Si tu l-ai iubit pe Dawson ? ma intreaba el.

- E-Eu...

- Wow... Multumesc ca iti pasa de mine si de sentimentele mele. spune Dominic , inchizandu-si ochii.

Baiatul dispare din fata mea inainte sa reusesc sa spun ceva. Expir zgomotos aerul pe care il tineam in plamani. Inghit in sec si ma asez pe iarba , sprijinita de trunchiul unui copac. O lacrima imi aluneca pe obraz , apoi cade pe pamant. Imi trec mainile prin par obosita. Cum am putut sa ii spun asta ?

"- Hmm , v-ati calmat ?

Tresar si privesc in spatele lui Dawson. Dominic statea pe un fotoliu , cu picioarele incrucisate si cu un pahar de vin in mana. El ne privea amuzat. Okay , cum a ajuns asta aici ?

- Ce , nu ai mai auzit de teleportare ? intreaba el , parca ghicindu-mi gandurile.

- Teleporteaza-te inapoi de unde ai venit. zice Dawson , inca stand cu spatele la Dominic.

- Mhm... Stii , ai noroc ca ai marcat-o pe Ayame. Daca nu era marcata , legatura cu mine era mai puternica. spune el."

Eu si Dominic suntem practic suflete pereche. Si eu l-am ranit in halul ala... Sunt atat de confuza ! Nu pot alege intre Dawson si Dominic. Ii iubesc pe amandoi.