O Alpha II: Frăția Burns

Capitolul 22

Eram pierduta. Nu puteam misca nici un muschi. Toata bezna din jurul meu m-a prins si acum ma tinea lipita de pamant. Era atat de rece si sumbru. Probabil ca mintea imi juca feste, dar credeam ca aud sunetul lanturilor trase pe pamant. Scrasnesc din dinti cand acel sunet ajunge tot mai aproape de mine. Inghit in sec, apoi imi inchid strans ochii. Degeaba am inchis ochii, bezna a ramas aceeasi. Peste cateva secunde o respiratie calda s-a lovit de gatul meu. Totul era un cosmar, stiam asta, insa nu ma puteam trezi sub nici o forma. Un raset puternic se aude deodata langa mine. Tresar.

- Frumos, frumos... sopteste cineva.

Era un glas puternic, adanc si barbatesc. Semana al naibii de mult cu glasul lui Kylo. Asta m-a speriat si mai mult.

- Ia spune-mi, vrei sa mori? ma intreaba barbatul.

- C-Ce? intreb eu surprinsa.

- Sa scapi de tot ce te asteapta acolo sus. Durere, tristete, stresul transformarii. Spune-mi si o sa o fac pentru tine. zice el.

- Nu o sa rezolv nimic daca fug. marai eu.

- Spune fata care fuge de toate problemele ei. surade barbatul.

- Nu vreau sa mor. zic eu.

- Chiar? Poate vrei. ma tenteaza el. Viata ta e periculoasa.

- Sunt foarte sigura ca vreau sa traiesc.

- Ultima ta sansa.

- Am spus nu! strig eu.

- Bine. rade barbatul. Poti sa traiesti, dar te asigur ca nu o sa iti placa.

El isi pune mainile pe umerii mei si ma impinge brusc in fata. In loc sa ma lovesc de sol, asa cum ma asteptam sa fac, peisajul din jurul meu se schimba. Tot negrul acela dispare, spre fericire mea. Cand deschid ochii ma aflu in mijlocul unei paduri. Copaci inalti, de un verde intunecat, ma inconjoara din toate partile. Crengile lor se misca amenintator, parca semnificand pericolul. Ma ridic in picioare rapid. Imi pun bratele in jurul corpului, fiorii groazei trecand prin mine. Nu am mai vazut o astfel de padure in toata viata mea. E atat de neprietenoasa. Ma simt de parca padurea ma alunga.

Observ in fata mea, ascuns dupa cateva tufisuri, un lup. Un lup roscat, cu ochi verzi ca frunzele vara. El paseste in fata si ma fixeaza cu privirea. Iau o gura mare de aer, simtind cum genunchii imi tremura. E lupul meu! Dar... Dar ce cauta aici? Dau sa merg spre el, insa lupul maraie amenintator. Cand ii vad ochii parca ma vad pe mine. Suntem aceeasi creatura, nu ar trebui sa fim despartiti! Lupul pufneste scurt, apoi se intoarce si incepe sa fuga in directia opusa. Clipesc des, indurerata. Copacii din jurul meu incep sa se zdruncine. Crengile si frunzele lor se indreapta in viteza spre mine. In scurt timp sunt invaluita de lemnul dur care ma tine pe loc. Golul din sufletul meu se mareste cu fiecare secunda trecuta. Sunt singura...

*  *  *

Imi deschid larg ochii. Eram asezata pe patul din camera mea. Era noapte, razele lunii luminand slab incaperea. Inghit in sec. Desi era intuneric, vedeam perfect toate obiectele din jurul meu. Ma incrunt, apoi ma ridic in sezut. Ma simteam ciudat de diferit. Imi ridic mainile, frecandu-mi ochii, insa senzatia nu dispare. Corpul imi era rece, desi o patura groasa era intinsa peste mine. Imi dau cateva suvite de par dupa ureche, apoi ma ridic in picioare. Tremuram asa cum nu am mai facut-o niciodata. Pasesc tematoare in fata, dar ma opresc cand observ ceva pe podea. Un pahar. Un pahar din metal, plin cu un lichid rosu. Am fost confuza pentru cateva secunde pentru ca nu am inteles de ce e paharul acolo.

Asta pana cand am simtit mirosul pe care lichidul il emana. Un miros dulce care s-a imprimat in memoria mea instant. Imi maresc ochii, inspirand adanc. In mai putin de o secunda ma trezesc ingenuncheata in fata paharului. Nu realizez pe moment cat de repede am ajuns aici. Iau paharul in maini, analizand atenta lichidul rosu din el. Il apropii de gura mea si beau putin. Tresar cand ii simt gustul ametitor. Imi inchid ochii si continui sa beau. Corpul parca mi se mai incalzeste, iar muschii nu imi mai tremura.

Ma inec brusc cand imi simt cu limba coltii alungiti. Arunc paharul aproape gol pe podea, cateva firisoare de sange curgand pe barbia mea. Ma ridic in picioare ingrozita. Ala chiar a fost sange! Alerg in baie, aprinzand lumina in fuga. Ma privesc in oglinda. Diferentele se observa instant. Pielea mea e alba ca varul, coltii imi sunt incredibil de ascutiti, iar ochii mei sunt negri ca taciunele. Sangele de pe fata mea iese in evidenta. Arunc o privire spre gatul meu, insa nu observ nimic acolo. Ma aplec spre robinet, incepand sa imi spal fata. Petele de sange se iau usor.

Imi trec disperata mainile prin par, evenimentele trecute trecandu-mi prin minte. Cum am plecat in tabara vampirilor, cum am fost muscata de Aiden... Muscatura probabil s-a vindecat cat timp am fost inconstienta. Dar... Acum sunt un vampir? Infatisarea si comportamentul meu confirma asta. Imi inchid strans ochii, lacrimile amenintand sa cada. Expir aerul tinut in plamani, apoi plec inapoi in camera.

Amintindu-mi deodata un detaliu important, arunc o privire spre incheietura mea. Semnul negru e inca acolo. Deci am puterile mele de vrajitoare, nu-i asa? Imi ridic mana in aer, indreptand-o spre un perete. Scantei negre calatoresc printre degetele mele, iar semnul ma furnica. Fasii ascutite facute din energie pura ies din palma mea si lovesc peretele care crapa in urma loviturii. Imi ridic sprancenele uimita. Nu am putut face asta pana acum.

Aud clanta usii cum se misca, asa ca imi indrept atentia acolo. Usa se deschide lent. O persoana intra in camera, dar se opreste cand ma vede. Il fixez cu privirea, baiatul tresarind scurt. El inspira adanc, apoi paseste spre mine.

- Hei... sopteste Dominic.

- H-Hei. ma balbai eu, glasul meu fiind ragusit.

- Cum te simti? ma intreaba el.

- Rau. spun eu sincera.

Inghit in sec din nou. Ii auzeam perfect bataile inimii si aproape simteam gustul sangelui in gura. Imi strang pumnii, scantei aparand deja printre degetele mele. Dominic pare sa observe si el asta.

- Nu cred ca ar trebui sa fii aici. soptesc eu, scrasnind din dinti.

- Nu te speria. Nu ma poti rani. zice Dominic.

Baiatul vine spre mine, eu facand cativa pasi in spate. Dominic zambeste trist si isi ridica mana, asezand-o pe obrazul meu. Baiatul ma mangaie usor, pielea mea parca luand foc in locul unde el ma atinge. Imi las capul in jos, dar Dominic nu se departeaza de mine.

- Chiar m-am transformat? intreb eu, desi stiam raspunsul.

- Da, chiar te-ai transformat.