O Alpha II: Frăția Burns

Capitolul 21

Pufnesc suparata si imi intorc capul spre farfuria pe jumatate plina cu mancare. Simt privirea tuturor persoanelor din bucatarie pe mine. Strang furculita atat de tare incat sunt sigura ca imi vor ramane semne in palma pentru cateva ore. Simt energia puterilor mele curgandu-mi prin vene, alimentata de furia mea. Sunt atat de nervoasa pe Dominic! Nu are pic de incredere in mine! Nu mai sunt un copil, imi pot purta singura de grija. Tensiunea dintre noi doi e atat de puternica si evidenta incat cred ca o poti vedea cu ochiul liber. Mama e ingrijorata. Credea ca am inceput o relatie serioasa cu Dominic, insa el a stricat totul, asa cum o face de obicei.

- Nu ma mai privi asa. marai eu spre vrajitor.

Dominic continua sa ma priveasca rugator, cerandu-si iertare prin ochii aia gri stralucitori. Ma incrunt si continui sa mananc, desi nu aveam nici o pofta de mancare. Dominic nu intelege conceptul de suflete pereche. A simtit ceva asemanator cu asta pentru ca noi avem o legatura stranie, semnele de pe incheieturile noastre sunt identice, dar e oricum diferit. El subestimeaza cat de mult inseamna aceste suflete pereche pentru varcolaci. Noi murim fara ei. Am avut noroc, deoarece din cauza lui Kylo legatura dintre mine si Dawson s-a spart, iar cand Alpha-ul a murit pe mine nu m-a afectat atat de mult. Dominic ar trebui sa fie fericit ca eu imi fac noi prieteni, nu sa imi interzica sa ii vad. Majoritatea varcolacilor isi termina viata dupa moartea sufletului lor pereche. Faptul ca eu incep sa imi revin atat de repede e minunat, dupa parerea mea.

- Bine, nu mai inteleg nimic! Ce s-a intamplat? intreaba deodata mama.

- Intreaba-l pe Dominic. mormai eu rautacioasa.

- Tot ce am facut a fost pentru binele lui Ayame. zice Dominic defensiv.

- Ce ai facut? intreaba mama intorcandu-si privirea spre el.

- I-am interzis sa se mai vada cu un vampir care o poate ucide. pufneste el.

Mama se intoarce socata spre mine, privindu-ma cu ochi mari. Imi dau ochii peste cap si ma abtin din a-l injura pe Dominic.

- Ayame!

- Suntem prietene, n-o sa-mi faca nimic! exclam eu.

- Dar un vampir e mereu periculos. Nu poti sti cand o sa isi piarda controlul si o sa te atace. spune tata incruntat.

- Asta i-am spus si eu. ciripeste Dominic.

- Si, in plus la asta, ai adus-o pe fata aia pe teritoriul haitei. Asa nu numai ca te pui pe tine in pericol, ci si pe restul varcolacilor de aici.

- Deborah m-a obligat sa o aduc aici ca sa il vada pe asta! zic eu, aratand cu degetul spre Dominic.

Mama ofteaza exasperata si isi strange mainile la piept. Eu si Dominic continuam sa ne privim urat, iar tata pare ca mai are putin si isi pierde controlul.

- Copii, aduceti numai probleme cand sunteti impreuna. murmura mama.

- El e de vina. spun eu rapid.

- Tu esti de vina pentru ca ma provoci sa reactionez urat. zice Dominic.

- Sunteti amandoi oameni maturi. Nu va mai certati de parca ati fi niste adolescenti si rezolvati-va problemele impreuna.

Mama se ridica in picioare si il ia pe tata de brat, tragandu-l din bucatarie. Imi fixez privirea pe peretele din fata mea, ignorandu-l pe Dominic. Baiatul isi incruciseaza picioarele si continua sa manance. Imi strang buzele intr-o linie fina, apoi ma ridic de pe scaun. Pasesc silentios din bucatarie. Imi aud parintii in living, asa ca sigur nu ma duc acolo. Incep sa merg de-a lungul holului spre usa de la intrare.

"Unde pleci?" aud glasul lui Dominic in capul meu.

"Nu e treaba ta." marai eu.

"Asa ne rezolvam noi problemele?"