O Alpha II: Frăția Burns

Capitolul 23

Stau asezata in coltul patului, cu mainile in poala si capul plecat. Dominic statea langa mine. Baiatul continua sa bata cu piciorul in podea, semn al frustrarii lui. Mai aveam putin si il plesneam daca nu se oprea. Sunetul era enervant si al naibii de asemanator cu bataia unei inimi. Imi strang pumnul, unghiile intrandu-mi in piele. Imi inchid ochii pentru cateva secunde, simtind cum semnul de pe incheietura ma furnica. Aud pasi apropiindu-se lent de mine, asa ca imi deschid ochii. O mana micuta este pusa pe umarul meu.

- Hei, totul o sa fie bine. zice Deborah.

Fata ingenuncheaza in fata mea si imi zambeste scurt. O fixez cu privirea, ochii mei fiind aproape negri, insa asta nu o sperie. Ce tot gandesc? Deborah e vampir, clar ca asta nu o sperie!

- Nu e atat de rau sa fii vampir. Te obisnuiesti rapid. Si, in plus la asta, mai ai si puteri de vrajitoare. Stii cat de tare e asta?

- O sa imi fie greu sa ma controlez? Am doua fiinte in mine, dintre care despre una nu stiu nimic. intreb eu ingrijorata.

- Eu te pot ajuta. zice ea zambareata.

- Si eu o sa te ajut. Acum sigur esti gata sa inveti ceva nou despre puterile tale. spune Dominic, intrand in conversatie.

Vrajitorul isi pune bratul in jurul umerilor mei si ma bate incurajator pe spate. Imi intorc acuzator capul spre el, Dominic privindu-ma confuz.

- Deci tu pana acum nu m-ai antrenat pentru ca nu eram pregatita? intreb eu enervata.

- D-Da... Nici macar nu stiai cum sa te lupti, ce puteam sa fac?

Ma incrunt si il lovesc usor in umar. Ma rog, am crezut ca il lovesc usor, pentru ca Dominic a cazut de pe pat cu un geamat indurerat. Baiatul se intoarce pe spate pe podea, tinandu-si o mana pe umar. Il privesc surprinsa. Cum am reusit sa il lovesc atat de tare? Am incercat sa il pun la pamant pe marele Dominic Burns de atatea ori si nu am reusit niciodata! Ranjesc, baiatul aruncanu-mi o privire urata. Dominic mormaie niste injuraturi la adresa mea si se ridica in picioare. Hah, regele a ajuns la picioarele mele!

- Stii ce mi-am dat seama cand m-ai lovit? ma intreaba el.

- Tie iti vin idei cand cineva te loveste? rade Deborah.

- Trebuie sa il lovim mai des. concluzionez eu.

Mi-l si inchipui pe Dominic in timpul unui razboi, iar cand cineva il loveste lui ii vine o noua strategie de lupta si omoara toata armata inamica. Surad la gandul asta.

- Hei! striga Dominic indignat.

Pufnesc si ii fac semn sa vorbeasca, baiatul dandu-si ochii peste cap.

- Cum spuneam, inainte sa fiu intrerupt foarte nepoliticos, mi-am dat seama de ceva. Mai tii minte profetia aia, in care conducatorului din Dagomond ii trebuie un varcolac alaturi ca sa fie rege? ma intreaba el.

- Da. zic eu confuza, apoi imi dau seama ce vrea sa spuna. Nu mai sunt varcolac! exclam.

- Asa e. Deci Kylo nu mai are nici o sansa sa devina rege.

Deborah ne privea bulversata de pe locul ei pe podea, insa in acest moment noi nu ii acordam atentie. Kylo e un subiect mult prea important.

- Dar Dominic... Nici tu nu vei putea fi rege. constat eu trista.

- Nu conteaza. Deja m-am obisnuit sa traiesc aici, printre oameni si varcolaci. zice el, dand din umeri. E important ca fratele meu sa nu atinga acel nivel de putere.

Dominic arata indiferent, de parca nu i-ar pasa deloc de pozitia atat de inalta, insa eu stiam mai bine. Vedeam tristetea din ochii lui. Vrajitorul visase din totdeauna la a fi rege, iar acum dorinta i-a fost luata fara o cale de a o intoarce. Mi-am facut o promisiune in acel moment ca nu o sa ii las visul sa fie distrus atat de usor. Dominic va fi rege si eu o sa fac orice ca sa indeplinesc asta.

Conversatia noastra a fost intrerupta de pasi rapizi ce se auzeau pe hol. Imi dau seama instant cine sunt posesorii pasilor. Parintii mei. Dominic se incordeaza, iar Deborah sare in picioare speriata si fuge in spatele meu. Fata nu ar fi trebuit sa fie aici, intr-o haita plina de varcolaci. De fapt, nici unul din nou trei nu ar fi trebuit sa fie aici.

"Stati in spate. Parintii tai nu sunt fericiti si o sa iasa cu scandal." imi transmite Dominic prin link-ul nostru.

Usa camerei mele se tranteste de perete. Tata intra, urmat de mama, si ambii arata furiosi. Bine, mai mult tata. Mama pare ingrijorata pentru mine. Ii fixez cu privirea, asteptand morala si cearta inevitabila.

- Oh, bine ca te-ai trezit. ofteaza mama usurata, punandu-si o mana pe piept.

- Realizezi ce ai facut, copile?! striga tata, fara sa ii pese ca oricine il poate auzi.

El isi strange pumnii, abia reusind sa se controleze. Candva poate mi-ar fi fost frica, dar nu acum. Ma simt puternica, mult mai puternica decat eram. Nu imi pot face nimic.

- Nu ai ascultat de nimeni si acum suporti consecintele! Ai ajuns la un statut atat de jos, un vampir. scuipa tata, vocea fiindu-i plina de venin.

- Deja m-am transformat, nu rezolvi nimic daca iti descarci nervii pe mine. spun eu calma.

- Ayame e vampir, asa ca fratele meu nu mai poate ocupa tronul din Dagomond. Avem un avantaj. zice Dominic.

Baiatul era de partea mea. Eram recunoscatore pentru asta, ma asteptam ca el sa aiba aceeasi reactie ca a lui tata.

- Mai ai si tupeul sa aduci vampiri in casa mea, dupa toate astea. maraie tata, privind-o cu ura pe Deborah.

- Ea nu e de vina ca Ayame s-a transformat. Un alt vampir a muscat-o. M-am ocupat deja de el. spune Dominic.

- Esti fiica unui Alpha, pentru numele lui Dumnezeu! Acum ai ajuns un nimic, nici nu ar trebui sa te las in haita mea!

- Edward! tipa mama.

- Tata, calmeaza-te sau pleaca din camera mea. spun eu.

Vorbele lui m-au ranit, insa nu am aratat asta. E furios si stiu ca la nervi nu iti dai seama ce spui. Dar, indiferent de asta, semnul de pe incheietura ma furnica, iar muschii imi tremura. Voiam sa lovesc ceva si voiam niste sange. Inghit in sec, gandul asta luand locul oricarei alte probleme. Tata continua sa spuna ceva, insa nu il ascultam. Deborah a parut sa observe problema mea, pentru ca ma privea ingrijorata. Fata arunca o privire spre parintii mei si spre Dominic, apoi ma apuca strans de brat. Imi dau seama ce vrea sa faca, asa ca ma ridic in picioare in acelasi timp cu ea. Fugim spre geam si sarim prin el, fara sa ma ingrijorez ca l-am spart si ca bratele mele sunt pline de rani facute de cioburile de sticla. Cand am aterizat pe pamant, ranile deja se vindecasera.

Deborah imi zambeste si ma ia de mana, incepand sa fuga spre padure cu o viteza supraomeneasca. O urmez, fara sa ma pot stapani. Voiam doar sa simt gustul sangelui in gura. Era uimitor cum vedeam perfect toata padurea, desi afara era noapte. Zaresc in departare o caprioara, asa ca ma smucesc din stransoarea Deborei si ma indrept spre ea. Animalul scoate un scancet jalnic cand ma vede si incearca sa fuga. Prea lent. Imi intind o mana in fata, niste fasii negre prinzand caprioara cu usurinta. Sar spre ea, simtind cum coltii ascutiti imi zgaraie buza. Mi-i infing in pielea caprioarei, lichidul vital curgand rapid. Ochii imi erau incetosati din cauza foamei.

Cand Deborah a ajuns langa mine, eu deja imi terminasem "masa". Fata se sprijina de un copac, privindu-ma amuzata.

- Iti place sangele de animale. constata ea. Presupun ca inca nu ai gustat sangele de om.

Imi intorc privirea flamanda spre ea.

- Dar lasam asta pentru alta zi. ranjeste ea.