O Alpha II: Frăția Burns

Capitolul 32

Pielea imi ardea, iar puterile ma paraseau cu fiecare secunda care trecea. Transformarea inapoi in varcolac este epuizanta, la fel ca prima data cand m-am transformat intr-un lup, doar ca de data asta am ramas om, din fericire sau din pacate. In forma mea de lup as fi putut scapa de aici, insa lupta cu Kylo ar fi fost mai grea fara puterile mele. Lantul legat de incheietura mea stanga e singurul care imi sustine greutatea corpului, fiindca abia daca reuseam sa ating podeaua cu varfurile degetelor de la picioare. Imi mijesc ochii cu o privire mai buna decat cea a vampirului spre paharul aruncat pe podea. Kylo a pus acea substanta pe care mi-a dat-o si mie in sange, astfel pacalindu-ma. Marai enervata. Jur ca nu mai beau nimic din ce imi da Kylo!

Imi lipesc capul de peretele rece, oftand zgomotos. Sunt extrem de obosita din cauza transformarii care inca are loc in interiorul meu si nu stiu cum o sa il infrunt pe Kylo. Nu va fi o lupta de la egal la egal. Partea mea de vrajitoare nu e atat de puternica atunci cand e insotita de partea de varcolac. Cred ca va trebui pur si simplu sa ma stradui mai tare. M-am obisnuit putin cu puterile mele si nu cred ca imi va fi prea greu sa le stapanesc, chiar daca vor fi slabe. Kylo ar putea aparea aici in orice secunda, sunt sigura. Nu m-a transformat degeaba. Vrea sa cucereasca tronul din Dagomond.

Vorbind de Dagomond, cred ca vrajitorul m-a adus aici. Nu am putea fi in ascunzatoarea lui Kylo, baiatul ar risca sa ma piarda daca m-ar fi dus acolo. Presupun ca sunt in vreo inchisoare subterana, de sub palat, asa cum exista in toate cartile citite de mine. Zambesc trista. Macar nu voi fi nevoita sa calatoresc atat de mult. Tronul e la cativa zeci de metri in sus.

Arunc o privire spre sfera din coltul camerei. Desi ea imi blocheaza puterile, nu imi impiedica lupoaica sa apara. O simt undeva departe, in spatele mintii mele, dar oricum e acolo. E posibil ca peste o ora sau mai mult sa fiu deja in stare sa ma transform in ea. Imi ridic mana libera in aer, privind ghearele ascutite pe care nu le pot face sa dispara. Clipesc des, o idee venindu-mi in minte. Cum naiba nu m-am gandit la asta pana acum?! Intind rapid mana dreapta spre lantul rezistent care ma tine legata si incep sa zgarai metalul, sperand sa il rup. Ghearele mele lasa urme adanci pe el. Ce noroc am ca nu e facut din argint! Kylo probabil s-a gandit ca e inutil sa lege un vampir cu argint, dar nu a realizat ca e fatal pentru un varcolac.

In momentul cand lantul se rupe, imi pierd echilibrul si cad pe podea. Respir sacadat, iar mainile imi tremura pentru ca imi las o parte din greutatea corpului pe ele. Sunt mai slabita decat credeam. Inghit in sec si ma ridic incet in picioare. Viziunea mi se blureaza pentru cateva secunde, apoi revine la normal. Imi trec o mana prin par si merg ametita pana la piedestalul din piatra. Iau sfera nenorocita si o trantesc de podea, ea spargandu-se in cioburi ascutite. Apasarea pe care o simteam pe piept dispare, iar scanteile cunoscute incep sa calatoreasca printre degetele mele.

Ma indrept hotarata spre usa. Dau sa o deschid, insa e incuiata si nu se clinteste nici macar un milimetru. Ma dau in spate si imi iau avant, apoi lovesc usa cu piciorul. Tot ce reusesc sa fac este sa cad inapoi pe podea si sa ma ranesc. Pufnesc in sinea mea si imi indrept mainile in fata, apoi formez cateva sfere intunecate si le arunc in usa. Ea nu se deschide, spre surprinderea mea, insa sferele au reusit sa creeze o gaura destul de mare ca sa ma pot strecura prin ea. Ies grabita din camera in care am fost tinuta ostatica. Tresar speriata, si nu din cauza holului sumbru si murdar in care am ajuns, ci deoarece Kylo statea sprijinit de perete si ma privea plictisit, dar nerabdator in acelasi timp. Ma dau in spate si imi strang pumnii, gata sa il atac.

- Stii, am asteptat aici destul de mult timp. Ai ramas la fel de naiva. mormaie el.

Deci Kylo voia ca eu sa scap, de asta nu m-a legat cu lanturi de argint.

- Dar m-am saturat sa astept. zice el, si incepe sa paseasca amenintator spre mine.

Un mic fulger iese din mainile mele si se indreapta cu repeziciune spre Kylo. Baiatul da nepasator cu mana prin aer, iar fulgerul dispare fara urma. Continui sa il atac pe vrajitor, insa el imi evita toate vrajile. Incercam sa imi castig timp ca sa pot face vreun plan. Ce bine ar fi daca m-as putea teleporta asa cum poate Dominic! Stai... Dominic! Sfera e distrusa, pot vorbi telepatic cu el! Kylo apare deodata in fata mea si isi pune mana in jurul gatului meu. El ma ridica si ma lipeste de perete de parca as cantari nimic. Simt cum nu mai pot respira. Incerc sa indepartez bratul lui Kylo, insa el e prea puternic.