O Alpha II: Frăția Burns

Capitolul 20

Batai puternice se aud in usa camerei mele, iar glasul puternic al lui tata imi spune sa ies de aici. Dominic se aude si el, insa pe vrajitor il ignor. Mai frica imi e de tata. Am o vaga impresie ca e bun la tinut morale. Asa ca fac ce fac eu de obicei, adica fug de toate problemele mele. Deschid rapid geamul si ma dau cativa pasi in spate, luandu-mi avant. Incep sa alerg inainte, apoi sar gratios afara. In momentul cand am facut asta am auzit usa camerei trantindu-se de perete. Din fericire aterizez pe pamant fara sa imi rup picioarele. Ranjesc si incep sa fug inainte. Nu stiu daca e o idee buna sa plec in padure... Surad cand o alta idee imi vine prin cap. Ma intorc pe calcaie si ocolesc vila, zarindu-i din coltul ochilor pe tata si Dominic. Cei doi se despart, incercand sa ma caute. Continui sa fug, sperand ca tata nu mi-a simtit mirosul.

Ajung in spatele vilei. Zambesc si intru in casa pe usa din spate. Imi afund mainile in buzunare si merg spre bucatarie. Acolo o vad pe mama pregatind un fel de mancare al carui nume nu il cunosc. Ii zambesc, apoi ma indrept spre frigider. Iau de acolo o sticla cu suc.

- Vad ca te simti mai bine. zice mama blanda.

- Putin mai bine. oftez eu.

- Motivul fericirii tale incepe cumva cu litera D? intreaba mama cu un zambet atotstiutor pe fata.

- Da, mi-am facut o noua prietena. O cheama Deborah. ranjesc eu.

Mama surade. Ma sprijin cu umarul de frigider si imi strang mainile la piept.

- Ma bucur ca ai renuntat la a sta inchisa in camera. Vremea e foarte frumoasa si ar fi pacat sa nu ne bucuram de ea. spune Kate.

- Am inceput sa construiesc amintiri noi ca sa scap de cele vechi. murmur eu. Dar asta nu inseamna ca o sa le uit.

Mama ofteaza si se apropie de mine, punandu-si mainile pe umerii mei.

- Ai atatea persoane frumoase in jurul tau. Bucura-te, Ayame. Nu toate persoanele primesc a doua sansa la fericire.

Mama revine la a pregati mancarea, iar eu raman in acelasi loc. Stiam ca mama are dreptate, dar imi era greu sa il uit atat de usor pe Dawson. Am fost foarte apropiati chiar si in putinul timp in care am fost impreuna. Dominic e a doua mea sansa, insa nu stiu daca o pot accepta cand gandurile cu acel Alpha inca ma tortureaza. Am impresia ca il insel pe Dawson, chiar daca el e mort.

- Nu uita ca Dawson ar fi vrut sa fii fericita, chiar daca el nu e langa tine. zice mama.

Clipesc des, simtind cum lacrimile voiau sa curga pe obrajii mei. Ma apropii de mama si o imbratisez strans, asezandu-mi capul pe umarul ei. Kate ma mangaie incet pe spate, dar nu spune nimic. Ma bucur ca a facut asta.

- Multumesc pentru sfaturi. soptesc eu.

- Cu placere. Acum du-te, aud pe cineva intrand in casa. zambeste mama, facandu-mi cu ochiul.

Imi sterg de pe obraz o lacrima tradatoare si ies din bucatarie. In capatul holului il vad pe Dominic. Baiatul privea in jurul lui precaut, cautandu-ma atent. Incep sa merg spre el, Dominic observandu-ma abia atunci. Vrajitorul se incrunta si isi deschide gura ca sa strige ceva, insa eu il intrerup. Imi arunc bratele in jurul lui, imbratisandu-l strans. Dominic impietreste socat, apoi isi pune ezitant mainile pe talia mea.

- Ma simt onorat. zice el.

Il ignor si imi lipesc fruntea de pieptul lui. Dominic era nevoit sa se aplece ca sa ma poata imbratisa. Baiatul a incercat sa se departeze putin de mine din cauza asta, dar eu nu il lasam.

- Ma doare spatele. se plange Dominic.

- Esti nemuritor. ii reamintesc eu.

- Si ce? Chiar o sa ma lasi sa sufar asa? ma intreaba el.

Eu dau din cap. Dominic ofteaza si isi aseaza mainile pe coapsele mele. Inainte sa reusesc sa protestez, vrajitorul ma ridica in bratele lui. Sunt nevoita sa ii inconjor talia cu picioarele daca nu vreau sa cad. Rosesc puternic, Dominic ranjind in coltul gurii. Ma zbat, dar vrajitorul nu ma lasa jos.

- Lasa-ma! strig eu stanjenita.

- De ce? ranjeste Dominic.

- Pentru ca de data asta o sa plangi ca te dor picioarele. Te comporti de parca ai avea sute de ani. Ah, stai... zic eu, zambind triumfatoare.

- Comentezi? maraie el.

- Da. spun eu razand.

Dominic isi da ochii peste cap, apoi pocneste din degete. Aparem in camera lui. Macar acum nu mai suntem in hol, unde ne poate vedea oricine. As fi si mai stanjenita daca mama sau tata m-ar vedea incolacita in jurul lui Dominic. Ma rog, oricum e vina lui. Baiatul ma lasa pe patul lui si ma priveste de sus cu mainile incrucisate la piept. Inghit in sec cand realizez felul in care el ma priveste. E enervat.

- Daca te mai prind vreodata ca aduci vampiri in casa, jur ca te inchid in camera. spune el serios.

- D-Dar... Deborah nu voia sa faca nimic rau. Pur si simplu a vrut sa te vada.

- Tu cand pleci in padure gasesti orice si pe oricine. Nu am idee unde ai gasit vampiri. zice Dominic.

- Un barbat vampir m-a atacat, iar Deborah m-a salvat. Ne-am imprietenit. spun eu rapid.

Expresia de pe fata lui Dominic se schimba in furie. Ups, nu cred ca trebuia sa spun asta...

- Cum arata? maraie el.

- Umm.. Uhh... N-Nu tin minte.

- Ayame. ma avertizeaza el.

- Nu am patit nimic! Nu ai de ce sa te enervezi. Vampirii si vrajitorii sunt prieteni. zic eu.

- Cum sa nu ma enervez, Ayame? Intelegi ca daca un vampir te musca, dar nu te omoara, te transformi in unul?!

Tac, nestiind ce sa spun. Despre asta nu staim. Deci am fost la un pas de a fi transformata in vampir. Minunat.

- Nu mai ai voie sa stai cu fata aia. spune Dominic dur.

- Ba da, am voie sa stau cu cine vreau! zic eu indignata. Deborah si eu suntem prietene!

- Nu, Ayame, e periculos.

- Deci, dupa parerea ta, e mai bine sa stau toata ziua inchisa in camera si sa imi pierd mintile cu gandul la moartea lui Dawson? strig eu, ridicandu-ma in picioare.

Dominic isi deschide gura ca sa spuna ceva, insa eu nu il las.

- Bine, atunci stii unde sa ma cauti. Daca ma gasesti peste cateva zile intr-o balta de sange sa stii ca e vina ta. marai eu.

Ies din camera lui, auzindu-l pe Dominic cum ma striga. Pufnesc enervata si imi strang pumnii. Dominic vrea sa imi interzica singurul lucru care ma face sa uit de moartea lui Dawson. Vrajitorul ar trebui sa stie ca varcolacii mor fara sufletul lor pereche langa ei.