O Alpha II: Frăția Burns

Capitolul 19

- Vorbesc serios, nu am mai vazut asa ceva in toata viata mea. Si crede-ma cand iti spun ca am trait deja prea mult timp. zice Deborah, avand ochii mari.

Las frunzele care pluteau in tot acest timp pe pamant, vampirul din fata mea privindu-le fascinata. Deborah isi intinde mana si atinge usor frunzele, insa ele raman nemiscate.

- Poate pare incredibil pentru tine, insa ridicatul frunzelor e patetic pentru o vrajitoare. Chiar ar trebui sa invat mai multe vraji. oftez eu.

Eu si Deborah eram intr-un luminis din padure, in afara teritoriului haitei. Ne-am intalnit de dimineata, vrand sa ne plimbam un pic. Am ajuns sa stam aici dupa ce Deborah a fost timp de cateva minute la vanatoare ca sa isi potoleasca pofta de sange. Inghit in sec atunci cand imi amintesc ce imi spuse fata:

"- Nu as vrea sa sar pe tine si sa te omor, desi sangele tau miroase tentant."

Poate pare ciudat ca incep sa prietenesc cu un vampir, dar Deborah imi ia gandul de la moartea lui Dawson cu usurinta. Varcolacii din haita, incluzandu-i pe parintii mei si, uneori, pe Dominic, imi arunca priviri pline de mila cu fiecare ocazie pe care o primesc. Nu stiu cum au aflat ei ca Dawson a murit, dar incep sa urasc ca au facut-o cu fiecare zi ce trece. Am mai spus vreodata cat de mult ma enerveaza atentia?

- Nu te intrista. Nici eu nu ma puteam controla la inceput, dar, cu trecerea timpului, am invatat. spune Deborah.

- Te-ai nascut acum un secol, desigur ca o sa te poti controla! exclam eu. Eu sunt inconjurata de vrajitori si nu pot face nimic. Chiar trebuie sa il rog intr-o zi pe Dominic sa ma invete cate ceva...

- Stai. ma intrerupe Deborah. Care Dominic?

- Dominic Burns. raspund eu confuza.

Fata ma priveste socata.

- Stii tu, cel care trebuia sa fie rege si are doua sute de ani, desi arata de douazeci.

Deborah nu renunta la expresia socata. Clipesc des, nestiind de ce reactioneaza asa. Poate nu intelege cine e Dominic. Ciudat, credeam ca l-ar fi cunoscut. Vampirii si vrajitorii au fost aliati acum ceva timp.

- Acel Dominic care e un idiot arogant ce comenteaza in cele mai nepotrivite situatii si zice mereu ca e nemuritor. explic eu mai detaliat.

Deborah se ridica brusc in picioare cu o mana la gura.

- Esti prietena cu Dominic Burns?! tipa ea, eu strambandu-ma din cauza sunetului puternic.

- Da, cred... Nu stiu daca ne poti numi prieteni, ne-am sarutat de cateva ori. zic eu imbujorata.

- Oh, Doamne, oh, Doamne! Dominic sta in haita ta? intreaba Deborah entuziasmata.

- Da? spun eu, desi a sunat mai mult cu o intrebare. Nu l-am vazut de dimineata.

- Sa mergem! striga ea.

Deborah ma apuca de brat, incepand sa mearga in directia haitei. Incerc sa o opresc, insa vampirul e mai puternic decat mine.

- Stii ca nu ai voie pe teritoriu, nu-i asa?

- Nu-mi pasa. zice fata.

Grabim pasul, Deborah aratand atat de fericita incat aproape incepea sa sara. Copacii aratau ca niste umbre pe langa noi. Incerc gafaind sa tin pasul cu ea. Nu sunt obisnuita sa alerg sau alte chestii de genul.

- Ai fost cumva iubita lui? intreb eu, vrand sa aflu raspunsul la fericirea ei.

Ignor junghiul din inima cand ma gandesc ca raspunsul ei poate fi afirmativ. Deja stiu ca Dominic a mai fost impreuna cu altcineva in trecut. Ar fi fost ciudat sa nu fi avut macar un sarut in cei doua sute de ani ai lui. Chiar m-as fi ingrijorat pentru el.

- Nu am fost iubita lui. pufneste Deborah, dandu-si ochii peste cap. Dominic m-a salvat odata pe mine si niste prieteni de cativa rogue. Nu am avut niciodata ocazia sa ii multumesc. Pe vremurile alea, Dominic era idolul tuturor. Aproape castigase tronul, dar a aparut fratele lui si i-a stricat toate planurile.

Imi deschid gura ca sa spun ceva, insa Deborah ma intrerupe, din nou.

- Si tot Dominic a fost cel ce a facut vampirii imuni la soare. Ii datoram viata pentru asta. Doamne, abia astept sa il intalnesc!

- Acum chiar arati de parca ai fi iubita lui. zic eu.

Ne continuam drumul in liniste, Deborah fiind nevoita sa se ascunda de toti varcolacii care patruleaza padurea. Imi dau ochii peste cap cand o vad ghemuita dupa niste tufisuri. De ce naiba am acceptat ideea asta proasta? Barbatul care trece prin fata noastra ma priveste suspicios, insa, din fericire, isi continua drumul. Deborah apare langa mine, mijindu-si ochii spre spatele barbatului. Oftez exasperata si o iau de brat inainte sa reuseasca sa atace varcolacul.

- Se uita urat spre noi. De ce il intereseaza ce facem? maraie vampirul cand am ajuns destul de departe ca sa nu ne auda cineva.

- Asta fac ei. Prefer ca restul garzilor sa ma priveasca urat decat sa imi zambeasca sau sa imi faca din ochi. ii raspund eu strambandu-ma.

- I-as rupe capul de pe umeri daca ar face asta. pufneste Deborah.

- Hai mai bine sa ajungem la Dominic fara sa omoram pe cineva. Nu cred ca ar fi prea fericit daca ar afla asta.

Peste un sfert de ora in care Deborah s-a ascuns in continuu si a injurat toti varcolacii, iar eu voiam sa ma lovesc de un copac din cauza nervilor, am ajuns in fata vilei parintilor mei. Intram in liniste, apoi incepem sa mergem spre living. Mirosul lui Dominic se simtea cel mai tare acolo. Il zaresc pe vrajitor stand tolanit pe o canapea, privind amuzat un film horror. Protagonista filmului tipa ingrozita, iar Dominic surade. Raman bulversata langa usa, iar Deborah isi pune mana pe umarul baiatului. Domi tresare si se ridica in picioare speriat.

- Salut! chitaie Deborah fericita.

Vrajitorul se incrunta confuz.

- Ma mai tii minte? M-ai salvat odata de niste rogue!

Surad cand vad privirea pierduta a lui Dominic.

- Nu am idee cine esti...

- Doamne, esti idolul meu! Ma bucur asa mult sa te vad! striga Deborah.

- Stai. Esti cumva un vampir? intreaba Dominic serios.

- Da! Vampirii te...

- Un vampir intr-o haita de varcolaci. Cum ai ajuns aici? maraie Domi.

Deborah se intoarce si arata cu degetul spre mine. Imi maresc ochii speriata. Dominic imi arunca o privire enervata, apoi paseste lent spre mine. Ies rapid din living, auzindu-l pe baiat cum striga sa vin inapoi. Incep sa fug spre bucatarie, dar norocul nu tine cu mine pentru ca tata apare in fata mea. Incerc sa il ocolesc, insa el ma opreste. Tata isi deschide gura ca sa spuna ceva, dar expresia de pe fata lui se schimba brusc. Alpha-ul priveste incruntat spre living, inspirand adanc.

- Cum a ajuns un vampir in casa mea?! maraie el, peretii din jurul nostru vibrand din cauza puterii vocii lui.

- Umm... Dominic e de vina! El are o intalnire cu un vampir in living! mint eu rapid.

Tata isi strange pumnii si merge apasat spre camera de zi. Ranjesc si incep sa fug spre camera mea. Niste sunete ciudate se aud din camera de zi. Peste cateva secunde, Deborah apare langa mine, fiind mai palida decat a fost pana acum.

- Multumesc pentru intalnire, dar trebuie sa plec pana nu ma omoara cineva! zice ea rapid.

Ne zambim reciproc. Vampirul imi face cu mana, apoi deschide geamul si sare pe el. Deborah isi foloseste super-viteza ca sa iasa cat mai repede din haita. Imi continui drumul spre camera mea, dar alte sunete ma opresc din nou.

- AYAME! ii aud pe tata si Dominic tipand de la parter.

La naiba, si-au dat seama ce am facut! Intru rapid in camera mea si incui usa, auzind pasi puternici pe hol. Fug spre geam, el fiind singura mea scapare de morala pe care urmeaza sa o primesc.