O Alpha II: Frăția Burns

Capitolul 17

Ma dau rapid in spate, cazand in sezut pe iarba moale. Capul lui Dawson e intors spre mine si, desi are ochii inchisi, am impresia ca ma vede. Pielea lui e rece si gri, lipsita de viata. Imi pun o mana peste gura, simtind cum degetele imi tremura violent. Peste tot in jur e liniste. Doar eu si trupul lui Dawson suntem in partea asta de padure. Imi amintesc vag ca tata le-a ordonat garzilor sa nu patruleze in aceasta regiune pentru a evita ranirea cuiva. Nu stiam ce va face Kylo. Dar acum stiu ce a facut... Singurul varcolac ranit a fost Dawson. L-a omorat! Dau negativ din cap si suspin, sperand ca totul e un vis. Insa nu e un vis, pentru ca inima sufletului meu pereche nu mai bate. Probabil daca legatura noastra mai exista, eu eram deja aproape de moarte.

Urmatorul lucru pe care il aud e un tipat puternic. Un lup care elimina toate sentimentele prin urletul sau. Peste cateva secunde imi dau seama ca eu eram cea care tipa. Lacrimi fierbinti cad pe obrajii mei reci, apoi se lovesc de pamant. In locul unde picaturile de apa ating solul, cresc cateva flori de un rosu atat de inchis incat pare negru. Pasi rapizi si zgomotosi se aud in departare. Ma intind disperata spre Dawson, punandu-mi mainile pe pieptul lui. Sub degete simt doar materialul aspru al camasii lui, desi speram sa ii simt bataile puternice ale inimii.

- Trezeste-te, prostule! Deschide ochii! tip eu.

Observasem din coltul ochiului cativa lupi apropiindu-se de mine. Printre ei erau parintii mei si Dominic. Mama era socata si credeam ca am vazut lacrimi in ochii ei, dar nu eram sigura. Tata era ingrijorat pentru mine. El a ordonat garzilor ce au venit cu ei sa il ia pe Dawson. Inghit in sec, simtind gustul sarat al lacrimilor pe buze, si ma intind dupa corpul lui Dawson. Sunt oprita de Dominic. Baiatul ma strange la pieptul lui. Ma zbat, vrand sa scap de bratele lui.

- Nu pot sa il ia. Daca e viu? intreb eu, privind disperata spre lupii care tin trupul lui Dawson.

- Ayame... ofteaza Dominic trist, stergandu-mi lacrimile. Nu e viu.

- Nu! Minti! tip eu.

Dominic ma imbratiseaza mai bine, mangaindu-mi parul. Plang zgomotos, suspinele fiindu-mi inabusite de tricoul baiatului. Domi ma leagana usor, incercand sa ma calmeze. O aud pe mama plangand silentios. Imi incolacesc mainile in jurul taliei lui Dominic, incercand sa alung sentimentul gol si rece pe care il simt in piept. Stiu ca legatura mea cu Dawson a fost distrusa, insa pana acum macar stiam ca e viu, chiar daca e alaturi de Kylo. Acum nu mai e nimeni care sa imi primeasca ingrijorarea.

- Ayame, unde e Kylo? ma intreaba Domi soptit.

- Nu-mi pasa. Nu vreau sa aud nimic despre el. zic eu cu glasul tremurat.

Dominic ma ridica atent in brate, iar peste cateva secunde peisajul din jur se schimba. Baiatul ma lasa pe patul din camera lui, apoi se aseaza langa mine. El inlatura cateva suvite de pe obrajii mei, privindu-ma ingrijorat. Ii evit privirea, clipind des ca sa alung lacrimile.

- Il urasc. soptesc eu.

- Pe Dawson? intreaba Domi surprins.

- Pe Kylo, idiotule. marai eu, Dominic expirand usurat.

Imi sterg de pe obraz o lacrima tradatoare si oftez.

- Nu mai plange. Ma doare inima. ma roaga vrajitorul.

- Tu cum ai reactiona daca eu as muri? intreb eu, tragandu-mi nasul.

- As muri si eu.

- Esti nemuritor. ii reamintesc eu.

Ma las pe spate pe pat, punandu-mi perna peste fata. Eram sigura ca aratam jalnic. Voiam atat de tare sa plang si sa tip la toti, insa nu era vina lor. Incercam sa nu ma gandesc la faptul ca barbatul cu care eram gata sa imi petrec restul vietii e mort. Dawson m-a salvat din haita ucigasa care era cea mai mare problema acum cateva luni. Acea haita e deja complet uitata. Imi musc interiorul obrazului, lacrimile aparand din nou in ochii mei.

- Stii, daca vrei, poti sa tipi la mine. E vina mea ca fratele meu a aflat de tine. spune Dominic.

Imi dau ochii peste cap, chiar daca baiatul nu imi poate vedea fata. Iau o gura mare de aer ca sa ma calmez.

- Eu sincer nu inteleg de ce plangi pentru Dawson daca nu ati mai fost suflete pereche in ultimile saptamani. Legatura voastra a fost sparta.

Arunc perna undeva pe pat si il privesc urat pe Dominic. Baiatul nu imi vede privirea sau poate doar se preface ca nu o vede pentru ca a continuat sa vorbeasca.

- El nici macar nu te-a recunoscut, asa ca iti pierzi lacrimile degeaba!

Pufnesc enervata si iau cealalta perna de pe pat. Il trasnesc pe Dominic cu ea, baiatul fiind luat prin surprindere.

- Taci sau te lovesc din nou. Inrautatesti lucrurile.

- Bine, bine. spune Domi, ridicandu-si mainile in semn de predare.

Trec cateva secunde de liniste, in care s-au auzit doar respiratiile noastre.

- Dawson era oricum slab pentru ca s-a lasat prins de Kylo, deci e practic vina lui ca a murit.

- Dominic! tip eu.

Baiatul se ridica de pe pat si fuge din camera, eu auzind pasii lui zgomotosi pe scari. Marai scurt si dau sa ma ridic, insa ma decid in ultima secunda sa nu imi pierd timpul pe jocurile lui copilaresti. Ma intind inapoi in pat si ma ascund sub patura, imbratisandu-mi corpul cu bratele. Imi inchid ochii umezi. Am de gand sa stau trista si deprimata in pat pana o sa gasesc ceva mai bun de facut. Imi pun o mana pe piept, simtind cum inima mea bate puternic. Se spune ca dupa ce perechea ta moare, iti pierzi sufletul si inima. Eu inca traiesc, desi nu ar trebui sa o fac.

- Ce face Ayame? aud o voce intreband la parter.

Era mama.

- Nu o deranja, ii ploua ochii. raspunde Dominic.

"Stii ceva? Chiar tu ai fost de vina pentru moartea lui Dawson." marai eu telepatic.

"Scuze. Nu am vrut sa spun aia." raspunde Dominic razand.