FINALIZATĂ
Fugind de destin ai o singură destinație: locul în care a început totul. Te întorci în locul în care s-au scris primele cuvinte ale poveștii, căutând un final. Un final de la care ai multe așteptări, sperând ca măcar o dată viața să...
¡Ay! Esta imagen no sigue nuestras pautas de contenido. Para continuar la publicación, intente quitarla o subir otra.
Capitolul unsprezece ,,Găsind curaj"
,,Sunt neajutorată ca un copil pierdut în întuneric
Și am nevoie de tine să aprinzi o scânteie."
Privesc speriată către Moreno și înghit în sec la vederea privirii sale confuze. Scutur o dată din cap și simt cum un fior electric mi se răspândește în tot corpul, făcându-mă să îmi dau seama că sunt prinsă ca între ciocan și nicovală. Între fiul meu și tatăl lui. O combinație fatală. Două persoane ce nu trebuiau să se întâlnească niciodată, două persoane ce nu trebuiau să se afle niciodată în același loc, însă planurile destinului nu au coincis cu ale mele. Soarta și-a dorit cu totul altceva de la mine, iar toate încercările mele de a mă opune și de a încerca să schimb ceva au fost în zadar, căci, odată și odată, tot aveam să urmez cursul dictat de acest joc numit viață, iar vremea de care mă temeam cel mai mult a venit mai repede decât mă așteptam.
Același parfum atât de cunoscut și familiar îmi invadează toate simțurile, ajungând până în străfundurile ființei mele și sunt purtată în vremurile de mult apuse, însă toată magia se risipește atunci când îmi simt încheietura prinsă cu putere. Tresar din cauza șocului și îi scap mâna fiului meu dintr-a mea, ridicându-mi imediat privirea către bărbatul ce se află lângă mine. Inima mea ratează două bătăi și simt locul în care trupurile noastre se ating în flăcări. Tot corpul meu reacționează datorită unei simple atingerii și simt cum nu mai rezist în fața amalgamului de senzații și sentimente ce a pus stăpânire pe mine.
Suspin alarmată, însă nu îmi pot desprinde privirea dintr-a sa. Mereu i-am urât și iubit în același timp ochii. Par două oceane de gheață, reci și fără ca vreun sentiment să îi aprindă, fără ca vreo scânteie să îi străfulgere, însă întotdeauna m-am pierdut în ei ca într-un abis îngheațat, fiind prinsă fără scăpare. M-au amețit, condamnat și privit în timp ce zăceam fără vlagă pe podeaua rece din camera mea, însă a rămas impasibil în fața durerii mele, lăsându-mă în agonie.
— Guarda dove stai andando (Uită-te pe unde mergi), îmi spune privindu-mă, însă parcă rămâne împietrit cu privirea asupra chipului meu. Panica se instalează în trupul meu și simt cum în sufletul meu se dă o bătălie sângeroasă între inimă și minte. Inima urlă la mine că m-a recunoscut, că și-a dat seama de identitatea mea, însă mintea mă încurajeaz să nu cedez, căci nu m-a recunoscut. Inspir și expir repetat, vrând să îmi calmez bătăile accelerate al inimii, însă următorul cuvânt ce-i părăsește buzele îmi dă toată lumea peste cap. Amadora? Privirea îi devine aspră și încruntată, iar pentru o secundă văd cum o flacără trece prin ochii săi atât de inexpresivi, dar care spun atât de multe despre caracterul lui.
