FINALIZATĂ
Fugind de destin ai o singură destinație: locul în care a început totul. Te întorci în locul în care s-au scris primele cuvinte ale poveștii, căutând un final. Un final de la care ai multe așteptări, sperând ca măcar o dată viața să...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Capitolul patruzeci și patru ,,Mutare greșită"
,,Poți fugi,
Te poți ascunde,
Dar nu poți scăpa, iubirea mea. "
— Dată trecută nu te-am putut întreba mai nimic și n-am putut discuta în voie din cauza iubitei tale soacre, zise accentuând cuvintele din urmă, ai făcut bine că nu ai luat-o cu tine.
Celine nu o place deloc pe doamna Aletta, nu știu din ce motiv, dar nu o are la suflet în niciun chip. Aș fi pus această ură pe seama durerii pe care mi-a provocat-o această femeie, pe seama răutății ei față de mine, însă ura aceasta a luat naștere cu mult înainte ca eu să pășesc în conacul Moretti, iar madame C. nu a vrut niciodată să-mi spună motivul.
— Nu mie trebuie să-mi acorzi laudele, căci nu a fost decizia mea, ci a lui Alessandro, el a vrut să vin de data aceasta singură, îi răspund.
— Că tot veni vorba despre soțul tău, zâmbi șiret la aceste spuse, spune-mi, ați lăsat garda jos măcar pentru câteva ore? continuă și simt cum mă înroșesc din cap până-n picioare.
O zi cu ea îmi trezește sufletul la lumină, prin pofta de viață de care dă dovadă, însă, în același timp, o zi cu ea este plină de astfel de aluzii în privința momentelor consumate între noi doi.
— Madame, zic și o privesc pe sub gene, dar mă întrerupe.
— Scumpo, este simplă întrebarea: ai făcut sau nu dragoste cu Alessandro de când te-ai întors? își ridică spranceana perfect pensată, așteptându-mi răspunsul.
— Da, răspund, fără să o privesc, însă observ cu coada ochiului cum buzele i se ridică într-un zâmbet de zile mari.
— Vezi, nu a fost atât de greu, îmi spune nonșalant și deschide o revistă de pe masa din fața noastră. Mai precis, o revistă de scandal.
— De ce ai dorit atât de mult să afli asta? o întreb, știind că are un gând ascuns în privința a ceea ce m-a întrebat.
— Doar o curiozitate de-a mea, răspunse. În cinci ani s-au schimbat multe, Amadora, o aud zicând brusc și aruncând sursa de informare a mii de oameni de unde o luase, dar nu și vânătorii de ocazii.
— Mie-mi spui..., zic și oftez. Știi că nu mi-a plăcut niciodată să mă aflu în lumina reflectoarelor, însă, de când au aflat că m-am reîntors, simt că înnebunesc atunci când văd știri despre mine la toate posturile de televiziune. Acum, chiar aș putea spune că, să fiu păzită fără întrerupere, astfel încât paparazzi nici să nu mă vadă din cauza lor atunci când pot părăsi curtea conacului, este o rafală de aer rece în mijlocul deșertului. Dar asta nu îi oprește să scrie vrute și nevrute despre cele petrecute în ultima vreme.
