FINALIZATĂ
Fugind de destin ai o singură destinație: locul în care a început totul. Te întorci în locul în care s-au scris primele cuvinte ale poveștii, căutând un final. Un final de la care ai multe așteptări, sperând ca măcar o dată viața să...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Capitolul cincizeci și patru ,,Luptă printre cuvinte"
,,Am descoperit o lume unde iubirea, visurile şi întunericul se întâlnesc
Probabil de data asta vom putea lăsa în urmă lumea noastră distrusă."
— Pot să o văd pe Rosella? mă întrebă Moreno în șoaptă, cu un iz de îngrijorare în voce. Suntem în fața ușii de la camera ei, tocmai ce am verificat ce face, iar micuțul meu face liniște, pentru a nu-și deranja sora mai mică decât el cu câteva minute.
— Sigur, îi spun, zâmbindu-i, iar apoi îmi trec ușor mâna peste buclele sale maronii.
Deschid ușa, încercând să nu provoc vreun sunet puternic, și-l las pe Moreno să intre primul, urmând și eu după acesta. Se apropie de patul surorii sale cu pași mici și-i atinse palma temător, cuprins de reținere, fiindu-i parcă teamă să nu o frângă în mii de bucățele.
— Curând se va putea juca cu mine, nu? rosti întrebarea cu durere, iar sufletul meu simți înzecit însemnătatea celor spuse de el. Fiecare literă mi s-a izbit de ființă dur și necruțător, deși nu aceasta a fost dorința sa, ci singura sa dorință a fost de a-și vedea sora fericită, având parte de o copilărie lipsită de orice formă a durerii.
— Da, încerc să-i răspund, chiar dacă lacrimile doresc să pună stăpânire pe mine, o să-ți fie parteneră de năzbâti, continui de data aceasta cu un surâs scurt la final.
— Abia aștept să explorăm grădina, vru sa vorbească în șoaptă, dar din păcate pentru el l-am auzit, iar privirea mea încruntată căzu asupra lui. Știu că există posibilități mici să pățească ceva, dar nu îmi sună bine să-i las să alerge prin tot domeniul, căci oricât aș spune că aici este sigur, de fapt nu prea ar cam fi așa. Oriunde se află pericole, iar pe unele încerc să le previn de dinainte.
꧁꧂
Zilele au zburat din calendar rapid, zile monotone, lipsite de orice lucru nou, de orice fel de adrenalină. Zi de zi, am stat acasă, ocupându-mă de educația copiilor, care-și petrec jumătate din zi la grădiniță, iar în restul timpului citesc, o vizitez pe Celine și mă plimb prin tot conacul, în căutarea unui lucru ce să mă scoată puțin de sub placiditate, chiar dacă niciodată nu se întâmplă nimic nou.
— Ai nevoie de o vacanță, scumpo, rosti, în timp ce-mi prindea părul într-un coc lejer, sau de Alessandro, continuă în șoaptă.
— Depărtarea asta mă omoară, Celine, îi vorbesc cu ochii închiși.
— Ți-am spus care este soluția pentru a scăpa de tot stresul și dorul, vru să clarifice situația, deși niciuna dintre variantele sale nu este, momentan, cu putință.
