FINALIZATĂ
Fugind de destin ai o singură destinație: locul în care a început totul. Te întorci în locul în care s-au scris primele cuvinte ale poveștii, căutând un final. Un final de la care ai multe așteptări, sperând ca măcar o dată viața să...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Capitolul douăzeci și doi ,,Noi piese ale jocului"
,,Uneori îmi simt inima frântă, dar nu voi atmite...
Uneori vreau numai să mă ascund fiindu-mi dor de tine..."
Rămân în stare de șoc atunci când îmi văd prietena pe holurile casei lui Alessandro și clipesc repetat, crezând că este o iluzie creată de mintea și inima mea care-i duc dorul.
— Carlotta? îi repet numele, în timp ce mă apropii temătoare de ea. Mă opresc și eu la o distanță considerabilă de locul în care a încetat din mers alături de Arnaldo, văzând că îmi evită privirea. Ce cauți aici? o întreb, iar bărbatul din dreapta sa doar își arcuiește aproape imperceptibil buzele.
Tăcerea ei aduce un alt semn de întrebare pentru mine și am un presentiment ce atârnă greu de sufletul meu, dar pe care nu știu să-l interpretez.
— Ama, eu..., începe să spună, însă cuvintele i se opresc brusc, lăsându-mă cu și mai multe semne de întrebare.
De ce îi este atât de greu să-mi răspundă? Ce caută ea aici și, cel mai important, de ce pare atât de reticentă cu mine? Mă așteptam la o cu totul altă reacție din partea ei atunci când aveam să ne reîntâlnim, însă se pare că m-am înșelat. Prietena mea nici măcar nu mă privește, dar simt că nu o face pentru că ar avea ceva împotriva mea, ci pentru că se simte vinovată din motive necunoscute mie.
— Frumos mod de a ne reîntâlni, nu-i așa, Amadora? mă întreabă Arnaldo, fără a-și mai ascunde rânjetul de pe chip. Îl privesc sceptic, în timp ce amuzamentul din vocea sa îmi provoacă o stare de repulsie față de el. Vrei să te lămuresc eu? spune după alte câteva secunde și nu își mută privirea de pe mine. Văd cum ochii femeii de lângă el cad automat asupra sa, iar fața îi este stăpânită de spaimă, însă el nu-i dă nicio atenție. Prietena ta, aici de față, este cea căreia i se datorează tot ceea ce ți s-a întâmplat în ultimele luni, de când ai ajuns în Italia, iar acum a venit să-și primească răsplata pentru asta.
Gura mea se deschide și formează un o perfect și simt cum mă fărâm asemenea oglinzii pe care am spart-o în dimineața aceasta. Privesc îndelung podeaua, neștiind dacă să dau sau nu ascultare cuvintelor sale. Carlotta este prietena mea de zeci de ani, ne știm de dinainte să fi învățat să ne scriem numele, nu mă poate trăda. Nu ar face așa ceva. Este singura persoană în care am încredere deplină, știe totul despre mine, mi-a fost alături totdeauna, iar acum e prea puțin probabil ca ea să-mi fi făcut una ca asta. Nu am de gând să-l cred pe el, prietenul lui Alessandro, în schimbul prietenei mele.
