Fugind de destin - FINALIZATĂ

Capitolul 28: Accept fatidic

Capitolul douăzeci și opt
,,Accept fatidic"

,,Ai construit iubirea, dar iubirea se sparge

Micile tale bucăți de Rai se întunecă prea tare."

     Îmi desprind buzele cu greu una de cealaltă, dar abisul din ochii săi mă îndeamnă să le închid la fel de rapid cum le-am și deschis

  — Te vreau lângă mine, Amadora. Va fi o săptămână încărcată, iar tu ești singura ce mă va ajuta să suprim toată malignitatea acumulată în acele zile.

      Picioarele mi se deplasează singure către marginea balconului și-mi prind palmele de aceasta, încercând să mă las pierdută în peisajul din fața mea. Însă cuvintele sale îmi răsună și acum în minte și îmi este imposibil să mă pot detașa, chiar și pentru câteva clipe, dând la o parte toată încărcătura ce mi-a căzut pe umeri, căci spusele sale sunt mult prea puternice. Au avut un impact colosal asupra mea, făcând să pic într-un ocean de ceață. Nu știu ce să cred, ce să simt, nici măcar nu știu ce să gândesc în legătură cu cele auzite și nici nu o pot face, căci, cu el lângă mine și cu toată această presiune, nu pot gândi rațional.

  — Chiar și dacă răspunsul meu ar fi negativ, tot voi fi nevoită să merg. Știu acest lucru, îi spun, expirând zgomotos.

  — Este în favoarea ta să mergi de bunăvoie, bella, fără să fiu nevoit să recurg la alte metode. De data aceasta, zice și se apropie de mine, tu ești singura care decide, îmi șoptește lângă ureche, suflând aer cald peste pielea mea. Ai doar o noapte să te gândești și decizi asupra modului în care vor decurge zilele următoare. Folosește-ți cu grijă alegerea, amore, continuă și se retrage subit din spatele meu, ca mai apoi pașii săi să se audă tot mai departe de mine.

      Mă așez pe unul dintre scaunele de pe balcon și îmi sprijin coatele de genunchi, stând pentru zeci de minute în liniște și procesând tot ceea ce am auzit din partea lui. Întorc fiecare cuvânt pe de-o parte și alta, analizându-l și căutând ceva. Ceva ce nici măcar nu știu. Oricum aș da-o, tot voi ajunge într-un mod sau altul în Milano, dar felul în care o voi face va fi cel care va diferenția lucrurile.

      Brațele îmi cad pe lângă corp fără vlagă, refuzând să mă mai gândesc la deznodământul la care am ajuns. Ziua aceasta s-a terminat mult mai prost decât a început. M-am trezit cu o durere groaznică de cap, iar apoi Alessandro a fost cel care mi-a dat întregul sistem peste cap. M-a pus practic în fața faptului împlinit, căci deja știa că aveam să îl însoțesc în deplasarea de afaceri, însă m-a pus să aleg doar spre deliciul său și pentru a mă vedea încă o dată cum sunt marioneta lui, făcând întocmai cum își dorește.