FINALIZATĂ
Fugind de destin ai o singură destinație: locul în care a început totul. Te întorci în locul în care s-au scris primele cuvinte ale poveștii, căutând un final. Un final de la care ai multe așteptări, sperând ca măcar o dată viața să...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Capitolul cincizeci ,,Greșeli recunoscute"
,,Soarta ta te trage la mile depărtare
Și fără a ajunge la mine,
Dar tu ești aici, în inima mea.
Deci, cine mă poate opri dacă decid
Ca tu să-mi fii destin?
Ce-ar fi dacă am rescrie stelele?"
— Sunt foarte emoționată, Celine! exclam și-mi mut greutatea corpului de pe un picior pe celălalt.
— Nu-ți face griji, scumpo, știu că vei străluci, îmi spuse sigură pe sine, iar apoi privi ceasul de pe perete. Începem în câteva minute, fii pregătită, chiar dacă tu ești piesa finală a serii, zâmbi și-și aruncă o ultimă privire în oglindă. Arăta uimitor, ca de obicei, iar acum urma să urce pe scenă pentru un discurs scurt, după care prezentarea va începe de-a dreptul.
O sărut apăsat pe obraz și după aceasta dispare în spatele ușilor. Un ropot de aplauze răzbate până în camera în care eu și alte fete, modelele lui Celine, ne aflăm așteptându-ne momentul în care vom păși în fața publicului. Câteva minute mai târziu, o melodie lentă începe să se facă auzită, ceea ce înseamnă că a sosit timpul ca celelalte fete să-și facă meseria. Răsuflu greu și-mi împreunez palmele, trecându-mi-le ușor peste suprafața netedă a halatului roz din satin cu care sunt îmbrăcată. Draga mea creatoare de modă își face simțită prezența în cameră și se îndreptă către mine, cuprinzându-mi brațele.
— Haide, Amadora, trebuie să te schimbi! îmi vorbi rapid și aproape că mă împinse către o cabină, însă o opresc, făcând-o să mă privească încurcată.
— Este aici? o întreb cu glasul stins, știind că are să-și dea seama singură la cine mă refer.
— Da, se află chiar în primele locuri și, prin surprindere, este singur, fără Aletta sau altcineva, zise rapid și mă lăsă să mă schimb.
Odată ce ies din cabină, sunt așezată la masa de toaletă, iar două persoane se ocupă de părul și de machiajul meu. Sunt gata în mai puțin de zece minute, chiar atunci când ultimul manechin urcă pe scenă. Celine îmi cuprinde brațul, încercând să-mi transmită din puterea sa de sine, însă atunci când reușesc să îl întrevăd pe Alessandro prin ușa ce dă către scenă îmi simt genunchii moi, iar un freamăt îmi cuprinde întreaga ființă. Îmi simte reținerea și teama surdă și îmi strânge ușor brațul.
— Trebuie doar să privești în față, scumpo, iar totul va decurge fără nicio problemă.
Urc treptele ce mă despart de scenă cu reținerea imprimată în pașii mei mici, iar când ajung în lumina reflectoarelor am tendința de a împietri. Respir adânc și pornesc de-a lungul podiumului, adoptând o expresie neutră. Îmi mișc șoldurile agale și încerc să par profesionistă în acest lucru și privesc doar cu coada ochiului către persoanele din sală. Văd multe chipuri șocate de apariția mea, atât de ținută cât și de prezența mea, căci nu este un lucru obișnuit să o vezi pe soția celui care va conduce lumea ascunsă a Italiei defilând într-o ținută de femeie fatală, așa cum ar spune Celine.
