FIVE

Capitolul 4

Crăciun fericit tuturor!! Şi cum de Craciun e frumos să dăruim, eu vă dăruiesc un nou capitol, chiar dacă nu prea mai citeşte nimeni. Mă simt darnică şi sper că toţi aveţi un Craciun fericit, plin de iubire şi căldură, în zilele astea friguroase, alături de cei dragi!

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Anna

- I'm hot! Cântam în faţa oglinzii cu muzica dată la maxim în timp ce mă hotăram cu ce să mă îmbrac.

- Anna dă muzica aia mai încet! Zbiera mama din pragul uşii de la camera mea.

- You're cold! Continuam să cânt în timp ce mă uitam la două bluze şi încercam să mă hotărăsc pe care să o iau.

- ANNABELLE! A venit în spatele meu, iar eu încercam să mă prefac că nu o văd. Pentru că mi-a spus aşa eram hotărâtă să nu o mai bag în seamă. Închide muzica aia că trezeşti tot cartierul! Mi-a zbierat în ureche şi aproape m-a surzit.

   M-am dus la combină şi am dat muzica mai încet apoi mă uitam nervoasă la mama.

- Cum mi-ai spus mai devreme?

- Te-am strigat pe numele tău şi grăbeşte-te că întârzii la şcoală!

- Ţi-am spus de mii de ori să nu îmi mai spui aşa!

- Dar ce are? E numele tău şi e foarte frumos!

- Ba nu! Mai bine m-aţi striga pe numele de familie!

- Annabelle Mangold, care preferă să fie cunoscută doar după numele de familie.

- Nu e vina mea că am o mămică aiurită care mi-a pus numele Annabelle, serios, ăsta e nume?

- Da, e un nume foarte frumos şi care ne-a plăcut.

- Da...mai puţin mie. Măcar puteai să mă întrebi dacă vreau un nume ca ăsta!

- Oh, da! Întreabă tu un bebeluş ce nume îi place că sigur îţi va răspunde.

- Eu ţi-aş fi răspuns, să ştii!

- Lasă, întreabă-ţi copii care îi vei avea ce nume le plac, a ieşit din cameră.

- Mamă, stai! S-a întors în tocul uşii şi mă întreba din priviri ce vreau. Care bluză zici să o iau? Şi i-am arătat bluza neagră, puţin decoltată şi pe cea albă pe care scria „I love New York".

- Aia albă, apoi s-a întors în bucătărie.

   Asta era mama, ne certam mereu, dar niciodată nu părea că o facem. Spuneam exact ce gândim şi nu ne supăram prea tare când din greşeală scăpam un cuvânt aiurea. Mi-am luat bliza neagră, geanta de pe pat şi telefonul de pe birou apoi am coborât în bucătărie.

- Parcă ţi-am spus să îţi iei bluza albă! Mi-a aşezat mama farfuria cu clătite pe masă.

- Da, dar eu o vreau pe asta! Am luat farfuria în mână.

- Te duci imediat şi te schimbi!

- N-am timp. Paa! Am luat haina şi cheile şi m-am îndreptat spre uşă cu farfuria de clătite întrţo mână, geanta şi haina pe braţ, tar cheile în cealaltă mână.

- Cu farfuria de clătite după tine? A ţipat mama în timp ce ieşea din bucătărie şi mă privea de parcă eram nebună.

- Da, întârzii. Pa!

   Am reuşit să deschid uşa de la intrare cu cotul apoi am ieşit şi am trântit-o să se închidă. Mi-am aruncat haina şi geanta pe bancheta din spate a maşinii apoi m-am aşezat în faţă şi am pus farfuria cu clătite pe scaunul de lângă mine. Am pornit spre casa lui Ruby, chiar dacă era prea devreme, nu aveam chef să mă mai cert cu mama despre bluza mea. Am parcat în faţa casei ei şi am început să mănânc din clătite în timp ce ascultam muzică. După 15 minute, când am mai rămas doar cu două clătite a ieşit şi Ruby din casă şi am strigat la ea să îmi aducă nişte apă sau suc că mi se făcuse sete de la clătite. Am terminat de mâncat şi am pornit spre liceu.