FIVE

Capitolul 25

Lola

- Ce părere aveţi despre James? Ne-a întrebat Anna în timp ce stăteam întinşi pe iarba din spatele castelului lui Fergus.

- E un tip foarte tăcut, i-a răspuns Nicole.

- Cu o privire ce-mi face pielea de găină, a continuat Carla.

- Eu cred că arată foarte bine, dar e prea... misterios? Le-am spus eu, făcându-l pe Nathan să mă privească insistent. Eu doar am spus o părere, nu e nevoie să mă omori din priviri! Am ridicat mâinile cu palmele îndreptate spre el prefăcându-mă speriată.

   Nathan s-a încruntat deodată, fixându-mă cu privirea.

- Ce? M-am răstit la el.

- Nimic, mi-a răspuns sec, îndreptându-şi privirea către Fergus care venea spre noi.

- Anna ne-a cerut părerea, noi i-am spus ce credem despre James. Nu cred că merit răceala asta doar pentru că mi-am spus părerea!

   Ne-am ridicat cu toţii de pe iarbă, împrăştiindu-ne pe acolo, să pară că ne-am continuat antrenamentul cât Fergus a fost plecat. Nathan s-a dus în partea opusă, iar Nicole a venit după mine. Am aruncat o privire peste umăr doar ca să văd că Anna se îndreaptă către Nathan, apoi că îi dă o palmă în ceafă, dar vocea lui Fergus m-a făcut să-mi îndrept atenţia de la cei doi, către el.

- Gata antrenamentul de afară pentru astăzi!

   Propoziţia asta m-a făcut să cred că Fergus chiar nu a observat că mai bine de jumătate din timpul pentru antrenament am stat degeaba. Apoi el a continuat.

- Duceţi-vă în sala principală unde vă aşteaptă Aveline să vă arate ceva. Nathan, Matthew, i-a privit pe fiecare, voi mai rămâneţi puţin.

   Le-am aşteptat pe Ruby şi Carla să ne ajungă din urmă, apoi am pornit spre castel.

- Dacă eşti supărată din cauza lui Nathan, a rupt Anna tăcerea, venind lângă mine, o să-i treacă. E doar gelos.

   Mi-am muşcat limba încercând să mă abţin din a-i da un răspuns sarcastic, geniului dintre noi. Priveam cerul mult prea albastru şi cu un soare prea strălucitor pentru luna noiembrie, apoi m-am gândit la furtuna ce aş fi putut-o provoca.

   El are voie să-mi spună cât de frumoasă, dar zăpăcită e Anna, sau să se uite după alte fete la şcoală, dar eu nu trebuie nici măcar să vorbesc cu cineva despre alţi băieţi? Zău că nu-l înţeleg de ce este aşa gelos, iar data viitoare când ne vedem voi avea grijă să-i spun verde-n faţă ceea ce simt!

   Deodată m-am trezit faţă în faţă cu Aveline, întrebându-mă când am ajuns acolo, dându-mi mai apoi seama că nu am fost deloc atentă tot drumul spre castel..

- Dragelor, după cum cred că v-aţi dat seama, noi zânele ne folosim şi de unele poţiuni, nu doar de puterile noastre. Aveline a venit spre noi, îndemnându-ne să pornim către o uşă din colţul camerei pe care nu-mi amintesc s-o mai fi văzut. Vă voi învăţa să faceţi diferite amestecuri de plante şi substanţe ce vă vor ajuta în diferite scopuri.

   Cum am intrat pe uşă am început să ne holbăm la acea cameră imensă ce seamănă mai mult cu un laborator decât cu o cameră întunecată cu un cazan în mijloc, la care mă gândeam. Diferite pungi, borcane şi sticluţe erau aşezate pe rafturile ce înconjurau o masă mare şi rotundă pe care se afla un fel de plită, iar o colecţie impresionantă de eprubete, castroane şi alte ustensile erau aşezate într-un dulăpior lângă fereastră.

- Nu mă aşteptam ca totul să fie atât de... în pas cu moda. Anna se plimba prin faţa rafturilor uitându-se la etichetele sticluţelor şi borcanelor.