FIVE

Capitolul 9

Lola  

  Zgomotul aspiratorului se auzea destul de tare ca să mă trezească, iar pentru a patra oară în acea dimineaţă mi-am izbit capul în saltea şi mi l-am acoperit cu perna. Ca în fiecare sâmbătă dimineaţa, mama face curăţenie în toată casa şi niciodată nu scap de sunetul enervant al aspiratorului ei vechi, ultrafolosit. Ca să fie dimineaţa şi mai proastă, am uitat să trag draperiile pe geam, iar soarele mă orbea dacă îmi luam perna de pe cap, dar eram prea nervoasă ca să mă mai ridic din pat să le trag pe geam. Zgomotul aspiratorului se apropia de uşa mea şi câteva izbituri în uşă mi-au făcut pielea de găină enervându-mă şi mai tare.

- Încerc şi eu să dorm aici! Am zbierat de sub pernă ştiind foarte bine că nu mă aud decât eu.

   La următoarea izbitură în uşă m-am înfuriat şi am aruncat perna până în dulapul din partea opusă a camerei şi m-am năpustit ca o furtună spre baie. După ce m-am spălat pe ochi şi am ieşit din baie, soarele nu mai părea atât de puternic, de fapt era ascuns după nori şi abia dacă lumina, iar mama a închis aspiratorul.

- Minunat! Când nu mai pot să dorm te gândeşti şi tu să faci linişte!

   Am zbierat sperând să mă audă, dar în acelaşi timp mă rugam să nu. Totuşi, prea târziu, pentru că mama a deschis uşa şi a apărut în prag cu furtunul de la aspirator în mână.

- Scumpo, te-ai trezit deja? M-a întrebat cu vocea ei de parcă trebuia să mă trezesc diseară, deşi trebuia să mai dorm câteva ore.

- Cum ai vrea să dorm în gălăgia asta? I-am spus ridicând mâinile apoi lăsându-le să cadă pe lângă corp.

- Scuze, acum am terminat cu gălăgia. Mai am de spălat şi şters praful. Poţi să dormi. Mi-a zâmbit, de parcă s-ar rezolva aşa uşor problema.

- Să doarmă cine poate, eu nu! M-am izbit în uşa de la baie până s-a deschis, apoi am intrat trântind-o în urma mea. Asta-i viaţă?

   Mi-am luat periuţa de dinţi şi am pus pastă pe ea, apoi aproape mi-am spart dinţii în timp ce mi-i spălam, iar amintiri de noapea trecută îmi apăreau în minte. Balul, rochiile, Nathan frumos ca de fiecare dată, iar când am scuipat spuma din gură mi-am amintit de canal şi restul. Drumu spre canal era ca prin vis, abia îl pot compara cu realitatea pentru că am doar câteva secvenţe în minte. Dar nenea ăla...Fergus mi-l aminteam perfect şi tot ce ne-a povestit. Mă priveam în oglindă, cu periuţa în mână, apoi am clătinat din cap şi am alungat toate amintirile şi am deschis robinetul de apă caldă.

   Mă holbam la robinet aşteptând apa care nu mai venea. Am aşteptat o secundă, două, trei...zece şi am dat eu în clocol. Am aruncat periuţa plină de spuma de la pasta de dinţi în pahar şi am dat cu piciorul în dulăpiorul de lângă chiuvetă. Becul a început să pâlpâie, iar la al doilea şut în dulăpior s-a spart. Speriată, m-am dus în cabina de duş, apoi am alergat afară din baie zburând pe scări şi am ajuns în bucătărie unde mama şi tata stăteau la o cafea. Este incredibil cât de repede pot termina ei curăţenia. Se holbau la mine în timp ce am luat bidonul de apă şi am început să-mi clătesc gura de pastă de dinţi.

- Nu curge apă! Le-am spus ştergându-mă cu prosopul la gură apoi aşezându-mă la masă.

   Mama a strâns cănile de cafea şi le-a pus în chiuvetă, iar tata s-a îndreptat spre cuier de unde şi-a luat geaca şi cheile iar mama l-a urmat luându-şi haina.

- Ăă...am pierdut ceva? M-am dus după ei nedumerită şi flămândă.

- Avem puţină treabă scumpo. Venim mai târziu. M-a pupat pe obraz şi a dat să deschidă uşa.