FIVE

Capitolul 12

 Anna

   Lola a ieşit din cameră, închizând uşa după ea, iar eu m-am întors cu faţa către Matt care stătea în pat, sleit de puteri.

- Ce cauţi aici? M-a întrebat, cu vocea foarte răguşită.

- Căutam baia, l-am minţit apropiindu-mă de el. Ce ai păţit? L-am întrebat aproape în şoaptă, luându-i prosopul de pe fruntea fierbinte şi îmbibându-l cu apă rece din ligheanul de lângă pat. După ce l-am stors, i l-am aşezat înapoi pe fruntea transpirată, trecându-mi apoi degetele prin părul lui.

   El a închis ochii, iar când i-a deschis la loc, un zâmbet plin de mulţumire i-a apărut pe chip.

- Poţi să-mi dai...apă? Te rog.

   M-am ridicat şi am luat paharul de pe birou pe care l-am umplut cu apă, apoi m-am dus înapoi lângă Matt. I-am ridicat uşor capul cu o mână, şi cu cealaltă îl ajutam să bea apa, iar după ce a terminat-o, am pus paharul înapoi pe birou şi am rămas lângă el.

- Ce ai păţit? L-am întrebat în timp ce mă jucam cu degetele prin părul lui blond şi ciufulit.

- Am...mă privea în ochi, parcă părându-i rău pentru ce urma să-mi spună. Am febra galbenă. Este foarte rară şi numai vrăjitorii o fac, însă cel care o are nu scapă de ea decât când moare, dacă nu are antidotul.

   Stomacum mi se făcea ghem, iar inima mi s-a urcat în gât, blocând orice sunet.

- Cu... am tuşit. Cum ai luat febra asta? Am reuşit să-l întreb, ultimele silabe devenind nişte şoapte.

- Am încurcat...băuturile. Am băut din greşeală amestecul pentru febra galbenă.

   Nu am mai reuşit să spun altceva şi am rămas privindu-l şi jucându-mă în părul lui până a închis ochii şi a adormit. Chiar dacă nu mi-a plăcut niciodată să văd pe cineva bolnav, dar nici nu îl puteam lăsa să sufere. Ce nu înţeleg este cum de l-au putut lăsa aşa Fergus şi Aveline.

   După ce m-am asigurat că doarme, m-am îndepărtat uşor de patul lui, apoi am ieşit din cameră simţindu-mă din ce în ce mai bolnavă. Atunci mi-a venit în minte gândul că poate Matt dormea şi atunci când au plecat Aveline şi Fergus de lângă el. Am coborât scările în linişte şi m-am dus spre toaletă, sperând că Lola este acolo. Dar când am trecut de colţ, am rămas uimită de ce am văzut. În sfârşit planurile mele au dat roade, iar Lola şi Nathan aveau un moment foarte romantic. Cine ar fi crezut acum o săptămână că voi ajuta la aşa ceva? Nimeni, dar mi-am dat seama că se potrivesc de minune şi chiar mă bucur pentru ei.

   M-am furişat pe lângă ei, pe vârfuri, fără să fac vreun zgomot şi am intrat în toaletă. Din fericire cei doi erau prea ocupaţi să mă mai observe. După câteva minute în care m-am plimbat prin faţa oglinzii, gândindu-mă la Matt, febra galbenă şi cum pot afla mai multe despre antidot, am hotărât că e timpul să ies de acolo, cu riscul de a-i deranja pe porumbei.

   Am tras apa la unul dintre wc-uri şi am mai stat câteva secunde în faţa oglinzii lăsând apa să curgă în chiuvetă, apoi am ieşit din toaletă.

- Of! Lola şi Nathan s-au despărţit imediat ce au auzit zgomotul făcut de mine. Scuze că a durat atât, doar că nu m-am simţit prea bine, le-am spus prefăcându-mă că nu am observat nimic.

- Nu-i nimic, mi-a răspuns Nathan, Lola mulţumindu-se doar să roşească. Cred că a mâncat un marker roşu când era mică de roşeşte aşa des.

- Mai bine ne-am grăbi, nu? Le-am spus făcând câţiva paşi.

- Eu trebuie să caut ceva, dar ne vedem afară. Ne-a anunţat Nathan, apoi a plecat lăsându-mă cu Lola.