FIVE

Capitolul 24

Anna

   Dimineaţă, m-am trezit mai odihnită decât în ultimele zile şi am sărit imediat din pat, grăbindu-mă să mă pregătesc. Coborând în bucătărie, am fost întâmpinată de mama ce tocmai punea câteva felii de pâine prăjită pe o farfurie.

- Bună dimineaţa scumpo!

- Bună dimieaţa!

   M-am aşezat la masă în timp ce mama mi-a aşezat farfuria în faţă, apoi a luat două căni cu ceai, dându-mi una mie şi una păstrând-o ea, în timp ce se aşeza pe scaun.

- Ai dormit bine? Suflând în ceai, îndrăzni să ia o gură din acesta..

- Da. Mi-am luat o felie de pâine pe care am pus unt şi am muşcat o gură din ea. La ce oră ai venit aseara?

- La doişpe.

- Ce exemplu bun îmi dai, i-am spus zâmbind. Vreau şi eu în oraş până la doişpe!

- Nu când ai şcoală, mi-a răspuns ea luându-şi o felie de pâine prăjită.

- În weekend? I-am zâmbit arătându-mi dinţii, în timp ce ochii îmi sclipeau.

- Mai vedem, a încercat să pară serioasă, dar am văzut o urmă de zâmbet pe chipul ei, când şi-a îndreptat privirea către ceasul din spatele ei.

   Mi-am mai pus o felie de pâine cu unt, am terminat ceaiul şi am plecat spre liceu, luându-le şi pe Ruby şi Carla în drum. Era o zi mohorâtă şi friguroasă de toamnă, ce-mi dădea o stare de plictiseală şi un chef de lenevit în pat. La prânz a început să plouă, iar eu m-am trântit plictisită pe scaunul de la cantină, între Lola şi Ruby.

- Se aude că o să avem un nou băiat prin liceu! A apărut Nathan, trântindu-şi tava pe masă şi aşezându-se lângă Lola, făcându-mă să tresar.

- De când e moda asta să vină elevi noi la Rosemore la jumatea semestrului? Am mormăit eu, amestecând cu linguriţa, ce semăna mai mult cu un pai, în cappucino. Ăsta ar fi al doilea până acum.

- Nici nu ştiam că se poate, a continuat Nathan.

- Eu am putut, deci, poate oricine. I-a răspuns Lola.

- Şi cine e tipul nou? Am întrebat uitându-mă chiorâş la mărul meu pe care îl ţineam de codiţă şi în învârteam.

- Nu ştiu cum îl cheamă, dar Zack l-a văzut când a ieşit din biroul directorului dimineaţă şi acesta i-a urat bun venit.

- Anna, mănâncă şi nu te mai juca cu mărul!

   Am ridicat privirea către Carla care era în faţa mea şi mă privea încruntată, apoi am dat drumul mărului, care a căzut pe tavă cu zgomot, făcându-i pe toţi de la masă să se uite ciudat la mine. Dar nu i-am băgat în seamă şi mi-am îndreptat atenţia către paharul cu cappucino din care am început să beau.

   Până la sfârşitul pauzei de prânz am ciugulit puţin din sanvişul cu şuncă şi brânză, iar mărul i l-am dat Carlei. Datorită acelui cappucino am reuşit să rămân trează la următoarele ore, dar vremea de afară nu mă ajuta deloc şi am fost fericită când a sunat ultimul clopoţel şi m-am dus acasă să dorm.

   Din păcate aşa e vremea toamna şi iarna, mai mereu înnorat şi frig, iar eu nu am chef de nimic altceva decât să stau în casă şi să visez la o plajă unde soarele îmi zâmbeşte, iar apa e numai bună de o baie. La fel a fost şi ziua următoare, dar eram din ce în ce mai nerăbdătoare pentru weekend, nu ca să plec undeva sau să stau prin mall până se închide, ci ca să nu mai fiu nevoită să ies din casă sau să mă trezesc dimineaţă. Dar weekendul e mereu prea scurt şi trece de două ori mai repede decât vine, iar eu eram nevoită să mă trezesc iar devreme încă o săptămână şi să îndur vremea de afară încercând să rămân trează.