FIVE

Capitolul 21

Lola

   De data aceasta nu l-am mai oprit. Doar am ridicat privirea către el, aşteptând să continue.

- Te-a lăsat în grija familiei Stan pentru binele tău, în timp ce ea a fugit cât mai departe de acel loc ca să-l îndepărteze pe tatăl tău de tine, să nu-ţi facă vreun rău. A făcut tot ce a putut ca să te salveze cu preţul vieţii ei, merită măcar şansa să îi asculţi povestea şi apoi să tragi concluzii.

   Cum am putut fi atât de fraieră? De ce m-am lăsat condusă de emoţii fără măcar să o las să-mi explice? L-am strâns pe Nathan în braţe şi apoi privindu-l în ochi, i-am spus că vreau să vorbesc cu Aveline. Acesta m-a sărutat pe frunte, apoi s-a ridicat de pe pat îndreptându-se spre uşă şi deschizând-o. În prag a apărut Aveline pe care a lăsat-o să intre în cameră în timp ce el a ieşit, închizând uşa în urma lui. Ea s-a aşezat pe pat şi a stat câteva minute gândindu-se ce să spună.

- Medalionul este în posesia neamului nostru de la început, iar noi avem datoria să-l păzim de lăcomia altora, a întrerupt Aveline liniştea apăsătoare, atrăgându-mi imediat atenţia. Dar s-a întâmplat să cadă în mâinile altora ce vroiau să-l folosească în scopuri personale şi după ce a fost recuperat, a fost vrăjit de strămoşii noştri ca să funcţioneze doar pentru noi, neamul Rivera. Tot de atunci s-au hotărât căsătoriile în familie, şi astfel, eu şi tatăl tău care suntem şi verişori de gradul doi, am ajuns să ne căsătorim. Eu mai aveam o soră, iar el era singur la părinţi şi pentru că eu eram cea mai mare, mi s-a dat medalionul în grijă. La început ne înţelegeam foarte bine şi chiar credeam că mă iubeşte, apoi a devenit din ce în ce mai interesat de puterea medalionului. Când am aflat asta, am vrut să fug, dar eram păzită de oamenii lui tot timpul. Pentru că locuiam într-un castel, am reuşit totuşi să fug printr-un tunel de care nu mai ştia nimeni şi te-am luat cu mine ca să te scap de răutatea lui ce prindea rădăcini. Atunci aveai doar două luni şi nu puteam fugi cu tine prea departe. Am oprit curentul în tot oraşul pentru a mă putea strecura mai uşor în noapte, dar tu plângeai prea tare şi te-am dus în singurul loc sigur şi ai fost primită cu braţele deschise de cei mai de încredere oameni. Eu am plecat, încercând să-l îndepărtez pe tatăl tău de acel loc, fiind sigură că mă va găsi. Timp de cinci ani m-am tot ascuns, cu aceeaşi frică continuă că mă va găsi, dar m-a găsit Fergus înaintea lui şi m-a luat din România. Astfel am ajuns aici şi pentru că el era singur şi mai avea uneori de ajutor, am rămas, dar nu am uitat nicio clipă de tine. Am aşteptat ca Fergus să se îndepărteze de locul unde erai ascunsă şi să te pot aduce aici în siguranţă, dar anii treceau şi eu nu reuşeam să fac nimic, până în toamna aceasta când drumul era liber şi am putut să le transmit părinţilor care te-au crescut un mesaj în care să le spun să vină aici.

   S-a făcut iar linişte, dar făcându-mi ordine în gânduri mi-am dat seama că mai aveam întrebări şi nimic nu mă oprea să aflu răspunsurile.

- Cum ai aflat că tata vroia medalionul?

- Devenise foarte rece cu mine şi uneori dormeam în camere separate. Apoi o servitoare mi-a spus că are o aventură cu sora mea şi că plănuiesc să scape de mine, însă ea nu mai ştia că vroiau medalionul pentru că nici nu ştia de el. Nu am vrut să cred ce mi-a spus, dar m-am furişat într-o seara în camera lui, fără să mă vadă şi era şi sora mea acolo. Plănuiau cum să scape de mine după ce te năşteai tu ca să-mi ia medalionul şi mai vorbeau şi despre alt băiat al lui ce avea trei ani atunci şi despre un copil ce urma să vină pe lume. Cred că despre tine                                                                                                                                                                      vorbeau, dar nu am putut asculta tot. Dar am auzit ce era important şi de atunci plănuiam să fug, dar nu am găsit ocazia decât după ce te-ai născut tu. Ştiam că o dată ce te-ai născut, nu-l mai oprea nimic să scape de mine.