FIVE

Capitolul 2

In primul rand, multumesc ca cititi si sper sa va placa :X 

In al doilea rand, spor la citit :*

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Anna

 Ce e cu profesoara asta? În fiecare oră trebuie să se ia de cineva, iar acel cineva sunt eu! Încă îmi pare rău că Ruby nu m-a lăsat să arunc cu caietul după ea.

- Calmează-te! Nu da cu băţul în baltă când mai avem o oră şi Morgan pleacă.

- Dar mă enervează!

 - Ştiu, de aia te-am oprit când ai vrut să arunci caietul după ea, să nu te enerveze şi mai tare.

 - Cred că ai dreptate ... nu mai scăpam de ea.

 - Da. Acum scrie, sau iar se ia de tine.

        Am început să scriu ce spunea profa, dar mă gândeam la cu totul altceva.

 - Miercuri sunt bolnavă! I-am spus lui Ruby hotarâtă să nu mai dau ochii cu bestia.

 - Nu prea cred! Nu mă laşi singură să o înfrunt pe Morgan!

 - O ai pe fata nouă, a vorbit tot timpul şi nu s-a luat de ea. Am privit-o amândouă pe Lola apoi am început să râdem, Ruby ştie că nu o las să stea cu ea sau să fie torturată de Morgan. Îl vreau pe John înapoi...

 - Mori dacă îi spui domnul Collins?

 - Nu, dar ăsta e avantajul când profu’ ţi-e prieten de familie.

 - Annabelle, vrei să predai tu lecţia?

 - Nu, mulţumesc. Îmi place mai mult să o scriu.

 Babă turbată, m-am săturat de tine!

        Restul orei am continuat să scriu, iar când a sunat clopoţelul mi-am luat lucrurile şi am ieşit în fugă din clasă fără să mă mai uit în urmă şi spunând un „Bună ziua!” pe hol care nu sunt sigură că l-a auzit Morgan. Nu că mi-ar păsa! Am ajuns la dulapul meu şi în timp ce îl deschideam a venit şi Ruby care avea dulapul lângă al meu.

 - Mersi că m-ai aşteptat! S-a aşezat langă dulapul ei şi mă privea supărată.

 - Scuze! I-am zâmbit şi mi-am aruncat caietul în dulap fără să mă uit la el.

 - Scuzele sunt acceptate având în vedere circumstanţele, a început să râdă.

- Hei, fetelor! Am întors capul şi am văzut-o pe Nicole făcându-şi loc prin mulţime. Cu părul blond, câţiva pistrui pe nas şi pe obraji şi o privire inocentă de copil, dar un zâmbet care dă senzaţia că pune ceva la cale, era îmbrăcată cu o bluză înflorată, cu o fundiţă în partea stângă şi o pereche de pantaloni albaştri.

 - Bună, Nicole!

 - BAU!

 - AAAA!! Carla!!! M-am întors şi am văzut-o pe Carla care nu mai reuşea sa îşi înăbuşe râsul apoi m-am uitat la Ruby şi Nicole care şi ele chicoteau. Carla astăzi avea părul ei blond prins într-o coadă la spate şi era îmbrăcată cu un tricou maro, o pereche de pantaloni negri şi o bluză descheiată în faţă. Mă privea cu ochii ei mari şi albaştri, iar mie îmi venea să ţip la ea, dar râsul ei, al lui Ruby şi al lui Nicole era molipsitor şi am început să râd şi eu. Ne-am oprit cu greu din râs, apoi ne-am uitat una la alta şi am luat-o de la capăt din nou, mai zgomotos. După un minut, am reuşit să ne potolim. Mă durea burta şi simţeam că rămân fără aer.