FIVE

Capitolul 10

Anna

   Fergus ne-a condus prin diferite holuri până am ajuns pe o câmpie imensă, înconjurată de o pădure, de o parte, şi de castel de cealaltă parte. Peisajul era minunat, chiar mai frumos ca lacul nostru, dar ideea antrenamentului tot nu mi se părea bună.

- Nathan, cheamă-i pe Aveline şi Mattew te rog. I-a spus Fergus, iar Nathan a plecat imediat. Fergus s-a întors la noi şi cu zâmbetul unui tată a început să ne spună despre norocul de a fi vrăjitoare, dar şi multele îndatoriri care vin cu aceste puteri. De aceea trebuie să începeţi antrenamentul cât mai repede şi veţi veni aici zilnic. Sunt multe lucruri pe care trebuie să le ştiţi...

- În fiecare zi? Serios? L-am întrerupt. De ce aşa des? Cât de greu poate fi să arunci cu flăcări în stânga şi-n dreapta? Am spus dând din mâini, iar din greşeală am scăpat câteva flăcări care au zburat prin jurul nostru.

- Auci! S-a auzit un ţipăt dinspre castel, iar când m-am întors, l-am văzut pe Nathan alături de un alt băiat căruia îi ieşea foc din partea din spate a pantalonilor. Stinge-l! Stinge-l! Stinge-l! Ţipa el în timp ce se învârtea, incercant sa-si salveze pantalonii.

   Îmi venea să intru în pământ de ruşine, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat până acum, dar îmi venea să şi râd de fundul în flăcări al tipului de lângă Nathan. Fergus a întins mâna, iar într-o clipită flăcările au dispărut, iar pantalonii lui arătau de parcă nu au luat niciodată foc. Cei doi se apropiau de noi.

- Aşa ai făcut să dispară şi dezastrul din casă, mai devreme? L-a întrebat Lola pe Fergus ceea ce vroiam eu să întreb, dar nu mai aveam glas.

- Da, nu trebuia să mai vadă nimeni înafară de voi. Cei doi băieţi au ajuns aproape de noi, iar Fergus s-a întors cu faţa spre ei. Ne cerem scuze pentru acest mic accident. Aşa se întâmplă fără antrenament, s-a uitat cu coada ochiului la mine. Dar, de ce nu l-ai stins singur?

- M-am panicat, Fergus...

- Să nu se mai întâmple, bine? Dacă făceai aşa când erai în altă parte şi era ceva serios?

- Dar tocmai asta e problema că nu mă aşteptam să iau foc tocmai aici!

- Bine, hai să îţi fac cunoştinţă cu noile vrăjitoare.

   S-au îndreptat spre noi, iar Fergus l-a prezentat pe băiatul care îl cheamă Matthew, iar la final a ajuns la mine.

- Mattew, ea e Anna, cea care s-a jucat cu focul şi crede că nu are nevoie de antrenament, i-a spus lui, apoi întorcându-se spre mine, Anna, el e Matthew, cel căruia i-ai dat foc la pantaloni.

   Ne-a zâmbit, apoi s-a dus spre Nathan, lăsându-ne pe noi doi singuri. Matt a întins mâna, iar eu pe a mea. Mi-a luat mâna într-a lui şi a dus-o la buze, apoi şoptindu-mi „încântat de cunoştinţă” a atins-o cu buzele lui, încă privindu-mă în ochi. Picioarele mi s-au înmuiat, iar cuvintele îmi rămâneau îngheţate în gât. După ce şi-a îndepărtat buzele de mâna mea, a mai ţinut-o câteva secunde într-a lui, iar eu tot încercam să-mi găsesc cuvintele.

- Încântată! Şi...scuze pentru accidentul de mai devreme.

   Îl priveam în ochi fără să reuşesc să-mi dau seama ce culoare au şi fără să mai ştiu de cei din jur. Îi vedeam, dar eram blocată pe ei, fără să mă mai gândesc la altceva.

- Anna! I-am auzit glasul lui Fergus care, deşi calm, a părut ca un tunet puternic. M-am trezit din vis, sau ce-o fi fost, şi m-am uitat la Fergus care avea o privire ciudată. Începem antrenamentul cu lucrurile simple, până învăţaţi să vă ţineţi sub control...flăcările. A terminat propoziţia pronunţând destul de apăsat ultimul cuvânt, iar eu vroiam doar să-i dau şi lui foc la pantaloni.