FIVE

Capitolul 13

                 Lola

- Lola!

   Nathan se apropia de mine, dar nu reuşea să mă vadă. Încercam să strig după el, să-i spun că sunt în faţa lui, dar deschideam gura fără ca vreun sunet să iasă. Eram într-un hol mare şi luminat de o torţă care se stingea încet, în timp ce încercam să-l strig pe Nathan.

- Lola! A mai făcut doi paşi spre mine, reuşind să-l văd perfect în lumina torţei, dar aceasta s-a stins, iar Nathan se îndepărta de mine.

   Strigam după el, sau măcar încercam, pentru că sunetele îmi rămâneau în gât. Vroiam să alerg spre el, dar ceva mă oprea.

- Lola! Mi-am auzit iar numele. Lola! Trezeşte-te!

   Visul a dispărut, iar eu am deschis ochii văzând-o pe Anna lângă mine.

- În sfârşit te-ai trezit. Grăbeşte-te, trebuie să ne pregătim pentru şcoală.

- Ăă? M-am ridicat în capul oaselor şi am început să mă întind în timp ce căscam. Încă cinci minute! Mi-am trântit capul înapoi pe pernă şi am închis ochii. Mi-e somn!

- Of! Ştiu, crezi că mie nu-mi este? Dar hai, altfel vom întârzia.

   Anna a început să-mi tragă pătura pe care eram în stare să o ţin şi cu dinţii. Încercam să o ţin pe mine, dar ea m-a dat cu tot cu pătură jos din pat.

- Auci! Am ţipat când am căzut grămadă pe podea. Aşa te porţi cu musafirii? M-am ridicat în picioare şi am început să-mi masez spatele.

- Depinde. Nu vreau să dai vina pe mine că întârzii la şcoală. De jumătate de oră mă chinui să te trezesc şi mai ai douăzeci de minute să faci duş şi să fii gata de plecare.

   Atunci am realizat că Anna era deja îmbrăcată şi tot încerca să-şi împletească două şuviţe din faţă pe care şi le-aprins la spate.

- Vai! Sunt gata! Imediat! Am luat-o la fugă spre baie, unde am făcut un duş ce m-a ajutat să mă trezesc. Într-un sfert de oră eram aproape gata. Am coborât în bucătărie unde luminile erau încă stinse.

- Hmm...ciudat că mama nu s-a trezit deja. Deobicei se trezeşte înaintea mea. Anna şi-a luat haina din cui, iar eu pe a mea şi am ieşit din casă.

   Ne îndreptam către casa mea ca să-mi iau cărţile. Când am ajuns, Ruby, Carla şi Nicole erau pe verandă aşteptându-ne. Anna a ieşit din maşină, luându-şi geanta de pe bancheta din spate, apoi am ieşit şi eu întrebându-mă ce se întâmplă.

- Bine că aţi venit! Trebuie să vă povestim ceva foarte important, le-a spus Anna în timp ce eu mă duceam să descui uşa.

- N-o să avem timp acum, mai bine le povestim la şcoală. I-am spus Annei, deschizând uşa şi lăsându-le să intre în casă.

- Cum să nu avem timp? Se mira Ruby. Nu degeaba am venit cu o oră mai devreme aici, a continuat ea morocănoasă.

- O oră? Am rămas cu gura căscată până mi-a arătat Nicole cât e ceasul. Anna! M-ai pus să mă grăbesc degeaba! Am zbierat la ea de pe scări, în timp ce ele se făceau comode în bucătărie.

- Nu degeaba! Trebuie să găsim ăla, mai ştii? A ţipat ea din bucătărie.

   În câteva minute mi-am pus cărţile în geantă şi am coborât în bucătărie, unde fetele s-au făcut destul de comode, făcând cafea şi luând mâncare din frigider. Cărţile luate din biblioteca lui Fergus erau împr[ştiate pe masă printre căni de cafea şi farfurii cu caşcaval, salam şi roşii.