FIVE

Capitolul 19

Lola

   Necunoscutul m-a prins şi mai tare de braţ şi m-a tras câţiva paşi în spate, ameninţând că dacă nu-i dau medalionul, mă va îngheţa toată. Nu am vrut să i-l dau, iar fulgerele mi-au apărut în ochi, simţindu-le mult mai puternice, dar atunci el m-a prins de gât şi simţeam că rămân fără aer. S-a auzit o bufnitură, iar apoi strânsoarea din jurul gâtului meu a slăbit. L-am dat deoparte pe necunoscut şi am văzut-o pe Anna deasupra lui, cu mâinile încă îngheţate, dar mi-am dat seama că i-a dat cu acea gheaţă în cap.

- Lola, nu pot să o topesc, mi-a spus cu vocea răguşită. Doare!

   Mai mult din impuls, i-am pus medalionul la gât şi în câteva momente a topit toată acea gheaţă, privindu-şi apoi mâinile recunoscătoare.

- Trebuie să ne ascundem, deja îşi revine, i-am spus când am auzit un geamăt lângă noi.

- Dar vreau să văd cine e.

- Anna, a strigat Ruby, iar când ne-am întors către ea am văzut-o cu picioarele înţepenite în gheţă, la fel şi Nicole şi Carla.

- Nu mai avem timp să vedem cine e. Topeşte gheaţa, apoi vino după mine, i-am făcut semn către fete şi apoi m-am dus către uşa din spatele casei.

   Au venit şi ele imediat după mine, iar eu am scos cheia din ghiveciul cu flori, am descuiat repede uşa şi am încuiat-o la loc după ce am intrat înăuntru. Când ne-am dus la geamul ce dădea spre grădina din spate, nu mai era nimeni acolo.

- A plecat? A întrebat Nicole uitându-se în toate părţile.

- Aşa sper, i-am răspuns, dar ne-am uitat după aceea şi pe geamul de la sufragerie ce dădea spre curtea din faţă şi nu era nimeni.

- Cred că a plecat, a spus Carla când ne-am aşezat pe canapea, după ce ne-am dat jos gecile, fularele şi restul.

- Dar cine era? A întrebat Anna.

- Nu ştim, i-a răspuns Ruby. Dar vom afla.

- Păcat că nu i-am văzut faţa...

- Da, dar dacă am dreptate, nici el nu ne-a văzut feţele, deci când vom ajunge acasă vom fi în siguranţă.

- Aşa e, dar noaptea asta o vom petrece aici. Mâncăm ceva, apoi ne odihnim şi apoi ne întoarcem acasă, le-am spus ducându-mă spre bucătărie.

- Şi Matt? A început Anna să protesteze.

- Nu poţi pleca aşa cum eşti acuma. Abia îţi ţii ochii deschişi şi n-ai mâncat ceva de aproape o zi. Hai să mâncăm, m-am întors către Anna şi am luat-o de umeri apoi am condus-o în bucătărie fără să protesteze.

   Ne-am aşezat toate la masă şi am scos toată mâncarea care ne-a mai rămas, adică nişte cartofi pe care i-a copt imediat Anna. Am mâncar cu poftă, apoi am întins două saltele în mijlocul sufrageriei şi cum ne-am întins pe ele am şi adormit.

   Când m-am trezit, am simţit un miros de friptură că-mi inundă nările şi când m-am uitat în jur, toate fetele dormeau numai Anna lipsea. M-am ridicat imediat şi m-am dus în bucătărie unde am dat de Anna şi de un pui proaspăt fript aşezat pe un platou în mijlocul mesei şi înconjurat de cinci farfurii, tacâmuri şi pahare.

- Uau! Nu m-aş fi aşteptat la aşa ceva, dar... m-am dus la masă şi m-am aşezat pe un scaun în timp ce priveam puiul. De unde îl ai?

- De la vecina de alături, a arătat cu mâna spre casa vecinei. Dar nu cred că îşi va da seama că-i lipseşte, are destui şi nu am găsit altceva de mâncare pe aici.