Despre tine

Capitolul 6

    Toată seara am încercat să nu mă gândesc la tine și să nu mă holbez prea mult, însă mereu îmi ajungeau ochii pe corpul tău. Erai atât de frumos!

    Partea bună era că nu prea consumai alcool. Ți-ai luat un singur pahar cu băutură și ai băut din el toată seara. Îmi plăcea acest lucru la tine. Nu erai ca restul băieților. Nu erai ca prietenii tăi, care s-au îmbătat după primele două ore. Tu erai... tu. Aveai felul tău de a fi ce m-a impresionat din prima clipă. Nu fumai, nu beai, nu te comportai urât cu fetele, însă, ca orice băiat, aveai și tu scăpările tale. Din când în când chiuleai, din când în când trăgeai câte un fum din țigările prietenilor tăi, sau umblai cu diferite fete. Pot spune că toate fetele îți cădeau la picioare. Inclusiv eu. Mai ales eu!

    Am luat o înghițitură din berea ce se afla în paharul roșu de plastic ce-l țineam în mână, și l-am putut observa pe Hades îndreptându-se spre locul unde mă aflam.

    — Hei! mi-a spus când a ajuns lângă mine. S-a sprijinit și el de blatul de bucătărie, căci acolo mă aflam, în bucătărie, și m-a privit din cap până în picioare. Arăți bestial, a continuat.

    — Mersi, nici tu nu arăți rău, i-am răspuns.

    Mi-a zâmbit și i-am zâmbit și eu. Nu mă deranja prezența lui, însă eu voiam ca tu să fi venit, nu el. Era beat, însă pot spune că era mai treaz decât ceilalți doi prieteni ai tăi, Sin și Max.

    Nu puteam spune că Hades era un băiat urât, căci aș fi mințit. Avea ochii de un albastru pur, cristalin, ca apa mării. Părul îl avea de un negru intens, iar tenul alb îi scotea în evidență ochii și buzele rozalii și cărnoase. Era extrem de frumos, dar parcă tu erai și mai frumos.

    — Te distrezi? l-am întrebat.

    — Bineînțeles, a spus şi a ridicat ușor mâna în care ținea un pahar cu băutură.

    Am chicotit amuzată, iar el a făcut la fel.

    — Tu?

    Am făcut același gest ca al lui, iar el a râs. Era drăguț modul în care buzele i se curbează, lăsând la iveală două gropițe drăgălașe.

    Și-a ciocnit paharul de al meu și a băut o gură. Am făcut același lucru, apoi mi-am mutat privirea pe tine.

    Ne priveai.

    Oare ce simțeai? Erai gelos? Voiai să îl bați pentru că stătea lângă mine așa cum și eu voiam să bat fiecare fată care se uita la tine?

    Ce n-aș fi dat să fii tu lângă mine!

    — Ești singură? l-am auzit întrebând.

    — Nu, sunt cu Mia, însă nu știu unde a dispărut.

    A scanat mulțimea, probabil uitându-se după prietena mea, apoi s-a întors spre mine.

    — Ești foarte frumoasă!

    — Mulțumesc! i-am răspuns timid.

    Am simțit cum obrajii mi se colorează și am plecat capul.

    Nu aveam niciun dubiu că zicea doar așa. El mereu se uita la mine, îmi zâmbea, îmi făcea ochi dulci, și chiar credeam că mă place. Asta, și faptul că oamenii beți zic întotdeauna adevărul.

    — Ești și mai frumoasă când roșești, mi-a șoptit în ureche.

    Am ridicat capul și i-am zâmbit larg. Mi-a zâmbit și el.

    — Vrei să dansăm? a întrebat ușor timid.

    Puteam jura că obrajii i s-au înroșit puțin. Probabil avea emoții. Și eu aveam. Nimeni nu m-a mai invitat la dans.

    — Sigur.

    Am lăsat amândoi paharele pe blat și am mers în sufragerie, acolo unde era toată lumea, inclusiv tu. Ne-am pus unul în fața celuilalt și am început să ne mișcăm pe melodia săltăreață. Nu era nimic intim în dansul nostru, ci era mai mult unul amical.

    Fără să vreau, mi-am aruncat privirea spre locul unde stăteai. Mă priveai dansând. Ne-am privit în ochi preț de câteva secunde, iar respirația mi s-a tăiat. Mi-ai zâmbit. Era cel mai frumos zâmbet. Ți-am zâmbit înapoi, apoi am continuat să dansez cu Hades.

    Trupul îmi dansa datorită muzicii, iar sufletul îmi dansa datorită ție.