Despre tine

Capitolul 14

    Așa au trecut și următoarele două săptămâni. Când cu tine, când fără tine. Când am plâns, când am fost fericită. Nici eu nu mai înțelegeam. Golul din sufletul meu se mărea pe zi ce trecea. Iubirea mea pentru tine creștea pe zi ce trecea.

    Nici nu știam dacă te uram sau nu. Însă, cum poți urî ceva ce iubești? Pentru mine era un lucru imposibil.

    Ceea ce mă bucura era faptul că aveam ore împreună aproape în fiecare zi, exceptând ziua de marți. Lunea aveam două ore de engleză împreună, miercurea aveam istorie, joia geografie, iar vinerea puteam spune că era cea mai fericită zi pentru mine: două ore de engleză și una de matematică. Însă, orele de engleză nu erau consecutive, iar acest lucru mă întrista, dar mă consolam cu ideea că te vedeam din nou mai târziu.

    Ceea ce mă demoraliza era faptul că tu nu prea mai veneai la ore. Sau, cel puțin, nu la cele pe care le aveam împreună. Eu credeam că Mia era o influență negativă pentru tine, făcându-te să chiulești, sau poate, pur și simplu, îți spunea să stai departe de mine. Mă așteptam la orice din partea ei.

    Era miercuri. Eram pe holurile aglomerate ale liceului. Îmi schimbam cărțile cu cele de istorie.

    Speram să te văd.

    Am mers spre sala unde se desfășura cursul și am deschis ușa. Aproape toți elevii erau prezenți, inclusiv tu. Iar atunci când te-am văzut, respirația mi s-a oprit. Doamne, îmi era așa de dor de tine! Erai în banca ta, îți butonai telefonul, îmbrăcat în obișnuitele tale haine negre.

    Am încercat să îmi recapăt respirația și să îmi potolesc bătăile inimii în timp ce închideam ușa după mine. Am mers cu pași mici spre bancă, savurând momentul. Sorbindu-te din priviri.

    Și, când mă așteptam cel mai puțin, ți-ai întors privirea de jad spre mine. Simțeam că mă topesc. Sângele îmi clocotea în vene, iar genunchii îmi tremurau.

    Erai conștient de ce efect aveai asupra mea?

    M-ai măsurat din cap până în picioare. Îmi analizai ținuta formată din blugi strâmți și negri, și un pulover maro. Colțul drept al gurii ți s-a ridicat ușor, iar inima mea parcă a sărit peste o bătaie.

    Parcă și timpul se oprise privindu-te. Totul se derula cu încetinitorul. Mergeam cu încetinitorul. Îți plimbai privirea pe corpul meu cu încetinitorul. Îți ridicai colțul gurii cu încetinitorul.

    Și, după două săptămâni chinuitoare, inima mea era întreagă.