Despre tine

Capitolul 97

    — Iubito?

    Îmi ridic ușor capul de pe pieptul tău și te privesc întrebător.

    — Da?

    Tu mă privești blând în ochi, având un zâmbet mic în colțul gurii.

   — Cum ai ajuns să te îndrăgostești de mine?

    Înghit în sec și mă ridic în șezut, stând în mijlocul patului, tu fiind rezemat de tăblia patului. Chiar dacă ți-am spus că îmi este foame doar de gura ta delicioasă, tot am mâncat ceva mai devreme, iar apoi ne-am bucurat unul de îmbrățișarea celuilalt.

    Îți evit privirea, căci este un subiect sensibil pentru mine și îmi este greu să vorbesc știind în ce durere mi-am petrecut ultimii doi ani din viață, razele soarelui ieșind foarte rar pe strada mea.

    Îmi strâng picioarele la piept și le înconjor cu brațele, punându-mi bărbia pe genunchi.

     — Hei! Uită-te la mine! îmi spui pe un ton blând și te apropii încet de mine.

    Îți pui palma pe piciorul meu, iar inelul tatălui meu strălucește pe degetul tău. Așa cum mi-ai promis, ai avut grijă de el. Zâmbesc ușor și îți cuprind palma cu a mea, sărutând pielea fină, iar mai apoi, locul unde ți-am așezat bijuteria atât de prețioasă pentru mine.

    Îmi ridic încet privirea, doar ca să văd că tu îmi priveai atent fiecare mișcare. Fiecare gest pe care îl făceam.

    — Nu știu cum am ajuns să mă îndrăgostesc de tine, îți mărturisesc.

    Te retragi la locul tău, iar eu decid că cel mai bine ar fi să îți spun adevărul. Nu că aș putea să te mint.

    — Te vedeam la cursurile comune, sau pe holuri, alături de prietenii tăi, și mi-ai atras atenția, însă eu niciodată nu am atras-o pe a ta.

    — Atunci, la cantină, ai făcut-o.

    — Poate, însă nu asta ai arătat. Iar eu... Eu te plăceam cu mult timp înainte ca tu să mă observi.

    Te privesc în ochi când îți spun, iar pe chipul tău se poate citi doar uimire.

    — Iar când spun că te plăceam, vreau să spun că eram îndrăgostită până peste cap de tine și erai non-stop în mintea mea. Doar la tine mă gândeam. Dar apoi...

    Las fraza neterminată și îmi desprind privirea din a ta. E foarte greu să îți mărturisesc tot ce am simțit atunci și prin câte am trecut, însă meriți să știi. Și nu pentru a te învinovăți pentru comportamentul de atunci, ci pentru că vreau să știi adevărul.

    — Apoi? întrebi curios.

    — Apoi, tu ai fost împreună cu Mia, iar inima mea a fost călcată în picioare. Ea începuse să se comporte urât cu mine și nu-i păsa de ceea ce simt pentru tine, căci își dăduse seama, nu-i păsa că am fost prietene cândva.

    Ochii mi se înlăcrimează când îmi aduc aminte toate nopțile în care de abia dormeam câteva ore sau zilele ce le petreceam învățând pe brânci și neavând grijă de corpul meu.

    — Plângeam în fiecare seară, căci voi doi mă răneați și nu știu cum am trecut peste acea perioadă. Eram geloasă pe fosta mea prietenă, iar băiatul de care eram îndrăgostită nici nu se uita la mine.

    — Iubito, nu plânge, te rog! spui și te apropii de mine, iar brațele tale mă cuprind.

    — A fost atât de dureros să vă văd împreună... Iar perioada următoare a fost și mai grea. Tu mă ignorai complet, eu nu aveam grijă de mine și nu mâncăm, Hades fiind singurul care îmi era aproape și care mă mai scoate din acele stări, căci mama nu știa ce era cu mine.