Despre tine

Capitolul 34

    Ziua de miercuri a venit mai repede decât mă așteptam. Orele s-au terminat, iar acum mă îndrept spre dulap pentru a-mi lăsa cărțile. Nu știu unde ne vom întâlni, însă probabil mă vei aștepta în curtea școlii, în parcare. Îți luasei permisul de conducere și la fel și eu. Pe lângă învățatul pentru școală, am învățat și pentru permis, iar examenele le-am trecut cu brio. Mai conduc din când în când mașina mamei, căci nu am mașină proprie.

    Am tastat codul și am deschis ușa, apoi mi-am lăsat cărțile în dulap. L-am închis și am pășit spre ieșire, întrebându-mă unde ești. Astăzi nu am avut nicio oră împreună, însă faptul că ne vedem să lucrăm la proiect compensează.

    Mi-am auzit numele strigat atunci când am ieșit afară, iar acea voce mi-a făcut corpul să tremure ușor.

    — Eva!

    Erai acolo. Îmbrăcat în obișnuitele tale haine negre. O șuviță rebelă îți era pe față, iar tu ți-ai trecut mâna prin păr. Doamne!

    — Bună, Aiden! am pășit spre tine.

    — Bună! îmi zici. Mergem?

    Am aprobat și am luat-o la pas spre mașina ta neagră. Mă îndrept spre portiera pasagerului, iar tu mă surprinzi din nou, deschizându-mi-o. Un zâmbet își face apariția pe fața mea în semn de mulțumire, iar tu zâmbești la rândul tău. Pornim, iar orașul este aglomerat la această oră, dar nu mă deranjează acest lucru, căci asta înseamnă mai mult timp petrecut cu tine.

    Sunt emoționată. Nu am mai petrecut atât de mult timp în compania ta de la balul de iarnă de acum doi ani.

    Drumul a fost liniștit, niciunul dintre noi nu a spus nimic. Ți-am mai aruncat priviri din când în când, și pot să spun că arăți bine atunci când conduci.

    Am ajuns în fața unui bloc și am coborât amândoi din mașină, în același timp. Am urcat cele câteva trepte, iar tu mi-ai ținut ușa deschisă.

    — Mulțumesc!

    Tu ai zâmbit, apoi m-ai condus spre lift. Am urcat până la etajul patru fără să spunem nimic, apoi tu ai descuiat și m-ai lăsat să intru prima. La prima vedere, apartamentul este unul modest, aranjat frumos, în nuanțe calde și plăcute. Holul nu este mare, este potrivit. Drept în față se vede sufrageria, iar în stânga și în dreapta sunt uși închise. Bănuiesc că sunt baia, bucătăria și dormitorul – sau dormitoarele. Ne-am descălțat, iar tu mi-ai oferit o pereche de papuci de casă, foarte pufoși și negri.

    — Scuze, nu am o mărime mai mică, îți scarpini jenat ceafa.

    Papucii erau cu câteva mărimi mai mari, cel mai probabil erau ai tăi, căci mergeam ca o rață în ei.

    — Nu-i nimic.

    — Pe aici, mi-ai făcut semn și ai luat-o înainte.

    Am intrat în sufragerie, un loc foarte primitor ce mă face să mă simt ca acasă. Nuanțe de maro predomină, iar totul în jur e aranjat simplu, dar cu gust. O canapea, cu o măsuță în fața ei, câteva fotolii, un televizor, iar mai în spate o masă cu câteva scaune, unde poți lua mesele zilei.

    — Ia loc.

    — Mulțumesc!

    Ai zâmbit.

    — Te servesc cu ceva? întrebi.

    — Un pahar cu apă, te rog.

    Ai aprobat și ai dispărut din încăpere. Iau ghiozdanul și scot din el cartea și caietul de geografie – căci găsim informații și acolo –, câteva coli și penarul. Îmi scot un creion și deschid caietul la lecția potrivită. Îmi plimb ochii peste rândurile scrise, citind informațiile. Fără să conștientizez ce fac, îmi mușc buza inferioară și îmi plimb creionul pe ea, însă fără să îl rod. Subliniez informațiile pe care le cred necesare în timp ce îmi dau papucii jos și îmi încrucișez picioarele sub mine.

    Aud o respirație grea și îmi întorc capul. Stai acolo cu gura ușor întredeschisă, înmărmurit. Înghiți în sec și mă privești ciudat, așa cum nu m-ai mai privit până acum.

    — De ce te uiți așa? te întreb încet cu creionul încă pe buza mea.

    Îți scuturi capul, parcă ieșind din transă.

    — Eu doar... Ăăă... Ți-am adus apa, spui repede.