Despre tine

Capitolul 18

    Lunile au trecut rapid, fără să îmi dau seama. Era deja iarnă, joi, 19 decembrie. Ziua următoare va fi balul de iarnă, iar eu bineînțeles că îl voi avea ca partener pe Hades. Nu mă așteptam să mă inviți la bal drept partenera ta, dar, în același timp, mă așteptam. Însă nu s-a întâmplat. Din acea zi, în care m-ai privit o oră întreagă, nu m-ai mai privit niciodată așa intens, doar priviri fugitive. Însă mă mulțumeam și cu atât decât deloc.

    Am mers pe holurile pline de elevi până la dulapul meu și mi-am luat cartea și caietul de chimie, apoi am pornit spre laborator. M-am așezat lângă fereastră și am privit minunată cum fulgii de nea cădeau din cer precum o infinitate de perle albe. Și, printre fulgi, ți-am văzut silueta cum se mișca rapid spre intrare. Aveai o pereche de blugi negri și un hanorac roșu, al cărei glugi o aveai în cap.

    Mă întrebam cum arătau ochii tăi în lumina produsă de zăpadă. Erau mai deschiși? Ieșeau în evidență? Erau la fel? Dar, oricum ar fi fost, tot frumoși erau.

    Ora de chimie începuse, iar eu îmi notam pe caiet lecția și formulele chimice. Am făcut și un experiment, care a fost de-a dreptul uimitor. Am folosit săpun lichid, apă oxigenată concentrată și azotat de potasiu. Rezultatul a fost... exploziv. La propriu.

    Când ora s-a terminat, am ieșit din clasă și mi-am schimbat cărțile cu cele de geografie, apoi am pornit spre cantină pentru o sticlă de apă. Era relativ goală, doar cu câteva persoane pe ici, pe colo, căci majoritatea veneau în pauza de prânz.

    Ochii mi-au aterizat, fără să vreau, pe masa unde te aflai alături de Hades, Sin și Max. Inima deja îmi pompa mai tare.

    Am înghițit în sec și am încercat să vă ignor și să merg spre bufet, chiar dacă genunchii îmi tremurau ca naiba.

    — O sticlă de apă plată, vă rog, i-am cerut doamnei ce se afla după tejghea.

    Am plătit și am luat sticla în mână. Era la temperatura camerei, deci era bine, căci o durere în gât era tot ce îmi lipsea în momentul acela.

    M-am întors, iar ochii lui Hades erau pe mine. Mi-a făcut semn să mă apropii, iar privirile băieților s-au mutat pe mine. Chiar și a ta. Eu și Hades ne-am apropiat mult în ultimul timp și am devenit prieteni buni, însă niciodată nu m-a chemat să stau cu voi la masă.

    Am pășit timidă spre masa unde vă aflați și aveam impresia că picioarele o să mă lase din moment în moment. Am observat că și voi aveați manualele pe masă, deci de la cantină vă duceți direct la clase. Știam asta, căci tu aveai cartea de geografie.

    — Bună, Eva! m-a salutat Hades când am ajuns.

    Mi-am dres vocea și am înghițit în sec, căci privirea ta era pe mine. Mă analizai.

    — Hei, am zâmbit ușor.

    — Vrei să stai cu noi? a întrebat.

    Da, vreau să stau cu voi și să leșin peste două secunde.

    — Scuze, dar trebuie să ajung la oră.

    — Doar câteva minute, te rog.

    Am oftat și am aprobat din cap. M-am așezat pe scaun, sub privirea ta.

    — Sunt Sin.

    Mi-am ridicat privirea spre băiatul din fața mea, care era ridicat în picioare. Ochii săi gri priveau fix în ai mei, iar parul negru îi era ușor lung și dezordonat.

    M-am ridicat în picioare și am dat mâna cu el.

    — Eva, îmi pare bine.

    Mi-a zâmbit, apoi s-a așezat, iar Max s-a ridicat pentru a face cunoștință cu mine.

    — Max.

    — Eva.

    Am dat mâna, iar el mi-a zâmbit. Culmea era că eu știam dinainte cum vă numiți, iar voi nici nu știați că exist.

    Când am vrut să mă așez, ți-am auzit vocea din dreapta mea.

    — Aiden, ai zis pe un ton cald și blând. Vocea ta era ușor groasă, dar plăcută la auz. Era... cristalină. Era electrizantă.

    Am simțit cum pielea mi se face de găină, iar inima a început să îmi bată de o sută de ori mai tare. Mi-am îndreptat capul spre tine, încă stăteai jos, iar atunci ai întins mâna spre mine.

    Am înghițit în sec, iar cu un ușor tremurat ți-am cuprins-o. Era fină și catifelată, și țin să te anunț că aveai niște degete frumoase. Pielea ta era moale, de parcă atingeam mătase, și ușor rece.

    — Eva, am spus pe un ton cald.

    Mi-ai zâmbit ușor, iar eu ți-am întors zâmbetul. Ți-ai retras încet mâna, iar eu deja plângeam în interiorul meu după atingerea ta. Am luat loc pe scaun și mi-am mutat privirea spre Hades atunci când a vorbit.

    — Ce oră ai, Eva?

    — Geografie, voi?

    Mi-am plimbat privirea de la unul la altul și am remarcat că sunteți extrem de frumoși toți. Mai ales tu. Însă, ce m-a fascinat cel mai tare a fost culoarea ochilor lui Max. Erau de un verde foarte deschis, nemaiîntâlnit până acum.

    — Noi trei avem fizică, a zis și a arătat spre el, Sin și Max, iar Aiden are geografie cu tine. Puteți merge amândoi spre curs.

    Am mărit ochii și l-am privit uimită, întrebându-l din priviri "Ce ai de gând să faci?".

    — Noi trebuie să plecăm. Haideți, băieți, a zis și s-a ridicat.

    Mi-a făcut cu ochiul, apoi a plecat alături de ceilalți doi.

•••