Capitolul 11

3.2K 148 3
                                    

    — Ții minte când ți-am spus că presimt ceva rău în legătură cu ora de franceză? m-a întrebat Hades.

    În acea zi s-a oferit să mă conducă acasă, iar eu l-am lăsat, căci doar el mă putea face să schițez un zâmbet strâmb din când în când. Era tare amuzant, iar compania sa era foarte plăcută, mă încânta nemaipomenit de mult, chiar și în starea aceea în care eram.

    — Da, ce s-a întâmplat?

    — Test surpriză! a exclamat și a făcut o grimasă amuzantă.

    Pentru prima dată după mult timp, am râs. Hades mă făcea să râd, să mă simt bine. Tu de ce nu puteai? De ce ai ales-o pe ea?

    — Sper că ziua ta a fost mai bună.

    De-ar ști el...

    Am dat din cap abătută și ne-am continuat drumul discutând diferite subiecte. Atunci când am ajuns, mi-am luat la revedere de la el și i-am mulțumit pentru că m-a condus. Ca răspuns, mi-a oferit o îmbrățișare.

    Tu de ce nu puteai fi ca el, Aiden? De ce a trebuit să fie tocmai Mia alegerea ta? De ce ai ales să mă distrugi așa?

    Am intrat în casă, apoi în bucătărie și am constatat că sunt singură. Cu toate că nu aveam poftă de mâncare, mi-am făcut un sandvici cu brânză Colby-Jack și deli bologna. Am luat o sticlă de apă Dasani din frigider, și am urcat în cameră.

    În timp ce mâncam, încercam să îmi fac temele și să rețin ceva din lecțiile predate, însă tu erai în capul meu. Nu știam ce mi-ai făcut, însă nu mă puteam concentra la nimic. Eram total aeriană. Cu capul în nori, la trei metri deasupra cerului, cum ar spune H.

    Mă răneai enorm, dar eu continuam să te iubesc. Însă era o iubire toxică și tot eu aveam să ies rănită din această... orice ar fi ea. Dar poate că va merita, cine știe.

    Timpul a trecut, iar peste aproximativ două ore, eram băgată sub pilotă, tremurând de frig, chiar dacă toamna nu își intrase în drepturi. Însă nu a durat mult, căci un val de căldură a năvălit peste mine, făcându-mă să mă dezvelesc.

    Nu înțelegeam ce se întâmplă cu mine, ce era în neregulă, însă atunci când mama a venit de la spital am înțeles că aveam frisoane, cauzate de febră. Temperatura corpului îmi ajunsese la patruzeci de grade, chiar dacă simțeam cum îngheț de frig.

    A urmat un consult ca la carte, căci locuiam cu un medic, iar apoi am fost îndopată cu tot felul de pastile.

    Febra nu scădea. Starea mea se înrăutățea. Gândul îmi era doar la tine.

Despre tineWhere stories live. Discover now