Despre tine

Capitolul 19

    M-am ridicat de la masă, iar tu m-ai urmat. Am pornit amândoi spre clasă, mergând unul lângă celălalt. Tu aveai cam un metru și optzeci și cinci de centimetri înălțime, iar eu un metru și șaptezeci de centimetri. Mă consideram înaltă, căci văzusem fete mult mai scunde decât mine. Vârful capului meu ajungea în dreptul buzelor tale, iar dacă îți lăsai capul puțin mai jos îmi puteai da un sărut pe frunte. Însă, știam că asta nu se va întâmpla niciodată. Știam că nu am nicio șansă cu tine.

    Mergeam unul lângă celălalt, într-o tăcere chinuitoare, dar plăcută. Mă mulțumeam că erai atât de aproape de mine, doar câțiva centimetri despărțindu-mă de brațele tale.

    Când am ajuns în apropiere de sala de clasă, tu ai făcut câțiva pași mai rapizi, ajungând să mergi în fața mea. Îți era rușine cu mine? Nu voiai să afle ceilalți colegi că ai mers cu „tocilara de Eva” — așa cum ar spune Mia — pe hol? Nu voiai să fii văzut cu mine? În schimb, tu ai făcut un gest ce m-a surprins. Ai apăsat pe clanță și ai ținut ușa deschisă pentru mine.

    M-am oprit în loc, surprinsă. Nimeni nu mai ținuse ușa deschisă pentru mine până atunci.

    Respirația mi se îngreunase, iar corpul începuse să îmi tremure ușor. Mi-am ridicat privirea spre tine, iar tu deja te uitai la mine. Am simțit că obrajii îmi iau foc, și te-am privit timidă. Am făcut câțiva pași cu genunchii tremurând și m-am oprit în fața ta.

    — Mulțumesc!

    Ai schițat un zâmbet mic, iar eu mi-am continuat drumul cu picioarele mele de gelatină, iar faptul că erai în spatele meu înrăutățea situația.

    Am pășit spre banca mea și m-am așezat. Te-ai așezat și tu, iar peste câteva minute a sunat clopoțelul. Am profitat de întârziere doamnei Johnson și mi-am deschis sticla de apă. Am luat câteva înghițituri, apoi am închis-o. Abia când am lăsat sticla pe masă am observat că te uitai la mine și, sincer, dacă știam, nu cred că mai puteam înghiți ceva.

    Doamna Johnson a intrat și a început să ne predea o lecție despre continente și, spre surprinderea mea, am putut să fiu atentă.

    — Eva, ne poți arăta unde este situată Italia pe hartă?

    Am ridicat capul din caiet și am aprobat ușor. M-am ridicat și am pășit timidă spre harta ce era situată în fața clasei. Minunat! Privirile tuturor erau asupra mea, chiar și a ta. Am luat arătătorul din metal de pe catedră și am mers în fața hărții uriașe. Am localizat cu privirea continentul Europa, apoi am pus arătătorul pe țara în formă de cizmă.

    — Foarte bine! Acum, spune-ne câte ceva despre climă și relief.

    Când am deschis gura să vorbesc, clopoțelul a răsunat în întreaga școală. Salvată de clopoțel!