Despre tine

Capitolul 96

    Îmi las cărțile în dulap și merg cu pași repezi spre ieșirea din liceu. Am hotărât să ne vedem în parcare, iar de acolo vom merge acasă la tine.

    Au trecut două săptămâni de la marele eveniment, iar de atunci nu-mi mai pot șterge zâmbetul de pe buze. Totul merge atât de bine între noi, iar tu te comporți frumos și grijuliu cu mine, ești foarte atent și, dacă ai putea, ai sta non stop cu buzele lipite de ale mele. Nu că eu nu mi-aş dori asta. Numai la acest lucru am visat în ultimii doi ani, iar acum că te am, inima îmi tresaltă de bucurie.

    Cobor treptele de ciment, iar aerul rece de februarie mă izbește din plin și mă face să tremur ușor. Grăbesc pașii și îți zăresc mașina parcată la câțiva metri mai în față. Deschid portiera și mă urc, iar, când ochii mei îi găsesc pe ai tăi, rămân fără suflare. Sunt verzi ca iarba de primăvară și sclipesc bucuroși, privindu-mă blând și cu căldură. Închid portiera și las rucsacul să îmi cadă jos, între picioare, fără a-mi lua o clipă ochii de la tine.

    Porți un hanorac negru, gluga acestuia acoperindu-ți părul moale și frumos, și o pereche de blugi tot negri ce parcă sunt croiți pe tine.

    Îți întâlnesc din nou privirea, iar buzele tale se ridică într-un zâmbet timid și drăgălaș. Te apropii de mine și, fără să scoți un cuvânt, îți lipești buzele moi şi dulci de ale mele. Un fior îmi trece prin tot corpul, iar din inima mea parcă ies scântei de bucurie și încântare. Ne mișcăm amândoi buzele și pot spune că am mai învățat câte ceva în aceste două săptămâni petrecute alături de tine, însă nu e de ajuns. Nu sărut îndeajuns de bine. Nu când vine vorba de tine.

    Limba ta îmi linge timid buza inferioară, iar eu îmi deschid gura și te las să pătrunzi. Scapi un suspin puternic atunci când o găsești pe a mea, iar eu tremur încet de plăcere. Tot corpul mi se înfioară și inima parcă vrea să îmi spargă coșul pieptului la cât de tare bate. Bate pentru tine.

    Nici nu știu cât timp trece. Sau dacă mai trece. Parcă s-a oprit atunci când ne-am contopit buzele. Însă, atunci când ne desprindem și ne lipim frunțile realizez că au trecut minute bune în care tot ce am făcut a fost să ne sărutăm.

    — Mi-a fost așa dor de gurița asta mică, îmi șoptești.

    Zâmbesc.

    — De mine nu ți-a fost?

    — Mai ales de tine!

    Îmi furi un sărut mic, apoi te retragi și te așezi mai bine în scaunul tău. Îmi zâmbești și mă privești cu dragoste, iar eu fac același lucru.

    — Pune-ți centura, iubito.

    Fac cum îmi zici, apoi ți-o pui și tu și pornești motorul mașinii. Ieși din parcare și te încadrezi pe șosea în timp ce eu te privesc conducând. Dacă înainte erai atrăgător, acum ești de-a dreptul sexy, cu brațele încordate pe volan și pe schimbătorul de viteze, cu venele proeminente pe mâini, cu chipul tău minunat și frumos și cu zâmbetul tău mic din colțul gurii.

    — Îți place ce vezi?

    Zâmbesc larg.

    — Nici n-ai idee cât de mult.

    Scoți un mârâit și îmi arunci o privire plină de dorință, apoi mărești viteza și te grăbești spre apartament. Ajungem în scurt timp, iar, până îmi adun lucrurile, tu cobori și îmi deschizi portiera.

    — Mulțumesc!

    Îmi zâmbești și mă cuprinzi în brațe, strângându-mă tare. Îmi așez capul pe pieptul tău și îți ascult bătăile inimii ce sunt în tandem cu ale mele, iar tu îți afunzi nasul în părul meu și inspiri adânc. Îți ridici mâna dreaptă și îmi prinzi șuvițele între degetele tale, trăgând ușor, astfel încât să nu mă doară.

    — Ești așa frumoasă! îmi șoptești la ureche și îmi muști ușor lobul.

    Suspin fără să vreau, iar în secunda următoare îmi simt obrajii arzând de rușine și îmi afund și mai tare capul în pieptul tău. Chicoteşti și vrei să te desprinzi de mine, însă sunt prea rușinată ca să îți dau drumul și te strâng mai tare.

    — Iubito, lasă-mă să te privesc.

    Neg din cap, iar tu razi ușor.

    — A fost cel mai dulce suspin și vreau să îl aud din nou! îmi spui la ureche pe un ton răgușit. Hai să mergem sus!

    Mă desprind și îți evit privirea, căci știu că am fața mai roșie decât o tomată. Tu mă iei de mână și mă conduci spre ușa de la intrare ce o ții deschisă pentru mine, iar eu îți zâmbesc în semn de mulțumire. Urcăm cu liftul la etajul patru, apoi intrăm în apartament unde ne descălțăm și ne lăsăm hainele și rucsacele.

    Pe neașteptate, mă iei în brațe în stil mireasă și mă conduci spre dormitor.

    Restul zilei trece rapid, cu sărutări și mângâieri, cu zâmbete și râsete.

    — Ți-e foame? mă întrebi la un moment dat.
 
    — Doar de gura ta.