Despre tine

Capitolul 44

Aiden Williams

    Am înnebunit pur și simplu atunci când am văzut că ăla te atinge. Că vorbește cu tine. Că te sărută pe gât... Iar atunci când te-a atins pe fund... Am izbucnit. Nu am mai ținut cont că ești acolo și poate te sperii, nu am mai ținut cont de locul unde ne aflam sau de lumea din jurul nostru. Am sărit pe el. L-am lovit cu atât de multă ură și furie, încât îmi amorțiseră mâinile, însă tot am continuat să îl lovesc.

    Nu se atinge nimeni de Eva mea!, gândeam când îl loveam. NIMENI!

    Apoi, după minute bune în care acel individ încasa lovituri, m-am simțit tras de pe el. Înainte să fiu condus spre ieșire, i-am mai aruncat o ultimă privire plină de ură. Fața sa era roșie, sângele curgându-i de peste tot – arcadă, obraji, nas și gură. Și totuși, parcă tot voiam să îl lovesc. Nu era de ajuns. Nimic nu era de ajuns atunci când venea vorba de tine, Eva. Nimeni nu se atinge de tine!

    — Ce naiba te-a apucat, frate?! răsună vocea lui Sin în timpanul meu atunci când mă aflu afară.

    El și Max îmi dau drumul la mâini și mă privesc cercetător. Îmi trec mâna prin păr și pufnesc încercând să îmi calmez nervii. Interogatoriul lor mai lipsea acum!

    Că veni vorba de lipsit... Unde ești?

    — Unde e Eva? întreb pe un ton lipsit de emoție.

    Cei doi ridică din umeri și mă privesc dur. Mă întorc cu spatele la ei încă pufnind și dau de Hades ce are o privire pierdută, iar mâinile îi sunt în păr. E răvășit și pierdut. La fel ca mine.

    — Unde e Eva, Hades? îl întreb.

    — Ea... Ea... A... p-plecat, se bâlbâie.

    — Cum adică a plecat? ridic vocea. Unde a plecat?! urlu de data asta.

    El ridică din umeri, iar atunci simt că înnebunesc de-a dreptul. Pun mâna pe telefon și te apelez.

    — Abonatul apelat are telefonul închis sau nu se află în aria de aco...

    Să-mi bag!

________________________________________

    M-am întooors!