Despre tine

Capitolul 7

    Toată noaptea am dansat cu Hades și cu Mia. Tu ai stat doar pe canapea și mă priveai, însă am simțit cum dansai cu inima mea.

    Mă făceai dependentă de privirea ta de jad, mă făceai dependentă de tine... Erai ca cel mai rău drog. Unul pe care voiam al naibii de mult să îl încerc. Ardeam de nerăbdare să gust din el.

    Și, după mult timp, voiam să te simt la pieptul meu, să tremurăm. Voiam să mă simți la pieptul tău. Să te bucuri de atingerea mea. Să te bucuri de mine. Însă, tu nu te-ai mișcat nicio clipă de pe canapea. Nu ai dansat cu nimeni, cu toate că cel puțin cinci fete te-au invitat. Mă întrebam dacă ai fi dansat cu mine dacă te-aș fi întrebat. Cel mai probabil, nu.

    Am ieșit din sufragerie, din raza ta vizuală, și m-am dus afară. Am mers până la o masă plină cu băuturi și am dat peste cap ceva tare. Beam ca să alung durerea din mine. Durerea provocată de tine. Gâtul mă ardea, însă am suportat cu greu, căci nu eram obișnuită să beau alcool.

    Era bizar modul în care mă răneai și mă făceai fericită în același timp. Mă răneai, căci nu veneai la mine. Nu îmi adresai niciun cuvânt. Și mă făceai fericită, căci mă priveai. Ochii tăi frumoși erau pe mine.

    Am simțit două palme pe talia mea și am tresărit. M-am întors cu speranța că erai tu, însă, când l-am văzut pe Hades, voiam să torn pe tine toate lacrimile ce anunțau să vină.

    — Ce faci aici, singură? a întrebat.

    — Am ieșit să iau puțin aer.

    De ce nu ai fost tu cel care m-a întrebat ce fac singură afară? De ce continuai să îmi calci sufletul în picioare? Dar, până la urmă, ce era sufletul meu pentru tine? Nimic. Sufletul e doar pulbere. Și viața, doar moarte. Așa că ar fi trebuit să îmi las neființa să devină ființă. Să încerc să iubesc pe cineva care m-ar putea iubi înapoi.

    Sau acesta era doar începutul nostru, iar tu aveai să mă iubești?

    Aș fi vrut să îmi răspunzi la toate aceste întrebări. Însă tu nu făceai nimic din ce voiam eu.

    Hades și-a poziționat mâinile pe talia mea și m-a privit intens în ochi. S-a aplecat și și-a băgat capul în părul meu, inspirând adânc mirosul de căpșune al șamponului meu. Nu știam ce face, însă nu am încercat să îl opresc. Chiar dacă nu îl cunoșteam, Hades îmi inspira încredere, mă făcea să mă simt protejată.

    — Miroși atât de bine, Căpșunico¹! mi-a șoptit la ureche.

    Da, Hades era frumos, foarte frumos aș fi putut spune, însă nu îmi transmitea niciun fior în corp. Nu simțeam nimic când făcea lucrurile acestea. Însă, atunci când tu te uitai la mine, tot corpul îmi lua foc. Îmi pierdeam capul. Și totuși, îmi plăcea.

    — Te plac mult, Căpșunico, a mărturisit el.

    Am rămas blocată pentru câteva momente. Pe de-o parte, știam că simțea ceva pentru mine și că era posibil să mă placă, dar pe de altă parte, nu mă așteptam să îmi spună asta. Să recunoască.

    Ce ar fi trebuit să fac atunci? Cum i-aș fi putut spune într-un mod frumos că eu nu îl plac? Cum să fac asta fără să îl rănesc?

    — Spune ceva.

    Și-a ridicat privirea într-a mea și aștepta să vorbesc.

    — Hades... Îmi pare rău, dar nu simt la fel, i-am spus direct, pe un ton plin de regret.

    S-a întristat. Acest lucru m-a întristat și pe mine. Știam cum e să ai inima frântă. Știam cum e ca persoana pe care o placi să nu simtă la fel.

    —Te înțeleg, a spus și mi-a sărutat obrazul stâng, schițând un zâmbet mic. Prieteni? a continuat și mi-a întins mâna.

    Am stat câteva secunde și m-am gândit. Prin intermediul lui puteam ajunge mai aproape de tine. Mă puteai observa. Puteam deveni prietena ta. Îmi era de ajuns.

    — Prieteni, am spus și i-am strâns mâna.

Căpșunico¹ - Referire la desenul „Căpșunica Prăjiturica”.