Despre tine

Capitolul 60

   Îți simt privirea arzătoare pe spatele meu, dar încerc să mă mențin pe poziții. Încerc să nu las să se vadă cât de mult mă afectezi, cât de tare îmi tremură corpul în preajma ta.

   Iau materialele necesare de pe birou și din rucsac, apoi le trântesc pe pat, mimând cum îmi șterg transpirația imaginară de pe frunte. Chicotul tău îmi ajunge la urechi și îmi face pielea de găină. Îți zâmbesc fericită, apoi mă așez în pat, în poziție turcească. Tu pari pierdut în gânduri, cu zâmbetul tău frumos blocat pe față. Când îl văd, inima mi se topește și îmi tresaltă de bucurie, iar în stomac se dă o luptă grea între fluturași. Buzele mi se curbează fără acordul meu, iar mâinile îmi tremură ușor. Doamne, ce efect ai asupra mea!

   Oare, ce gândești?

   Privirea ți s-a blocat într-un punct fix de lângă mine, iar buzele tale nu dau vreun semn cum că ar vrea să se lase în jos.

   — Aiden? șoptesc ușor.

   Îți muți instantaneu privirea pe mine, apoi îți scuturi capul, ieșind din starea de meditație în care intrasei. Mă privești rușinat, iar în acest moment arăți ca un copil ce a făcut o prostie și este prins de părinți.

   — Scuze.

   — Începem?

   Aprobi din cap și te așezi mai bine în pat, deschizând laptop-ul.

*

   Arunc o privire spre ceasul electronic de pe noptieră și constat cu stupoare că este deja ora șapte. Timpul trece pe nesimțite în prezența ta! Am fost atât de absorbită de proiect și de prezența ta, încât nici nu știu cum au trecut orele.

   Pun pixul jos și închid laptop-ul întinzându-mă. Spatele îmi e amorțit și mă doare ușor.

   — E de ajuns pentru astăzi, spun.

   Lași creionul negru jos și închizi caietul.

   — Cred că ar trebui să plec.

   Ce? Unde să pleci? Nu vreau să pleci!

   Mă panichez ușor, nu vreau să te las să pleci. Nu sunt pregătită să pleci și să mă lași singură.

   — Vrei să luăm cina împreună? spun primul lucru care îmi vine în minte. Apoi am putea vedea un... film? mă bâlbâi eu.

   Mă privești de parcă ești pe cale să mă refuzi. Iar eu nu vreau să mă refuzi. Vreau să îmi petrec timpul cu tine. Tot timpul!

   — Te rog...

   Fac o față imploratoare, iar tu zâmbești ușor.

   — Oricât mi-aș dori, nu pot să te refuz. Și nu e din cauza feței tale care se vrea a fi de cățel, chicotești.

   Zâmbesc fericită, iar în momentul următor mă trezesc în brațele tale, brațele fiindu-mi încolăcite în jurul gâtului tău.