Mommy | H.S.

2:"Camasa mea."

"Lying is the way to get us out of a problem, when it really is driving us into another."

J U L I E T

Capul lui se întoarse spre mine robotizat, de parcă ar urma să explodeze în următoarea secundă dacă nu asculta de comanda dată de programator. L-am privit ușor temătoare, deși expresia lui facială mă bulversa mai mult.

"Ești virgină?" Aproape țipa și se uita la mine ca la un cobai supus celor mai nemiloase teste.

"Mm...da." Am răspuns intr-un final și își scutura capul amețit. Asta era de bine sau de rău?

"Scuza-mi reacția, doar ca nu mă așteptăm să dau de o virgină în afacerea asta." Scuza lui menită să fie una politicoasă și respectoasă m-a ofensat drastic. De ce numea conceperea unui copil "afacere"? De ce a ales să facă asta dacă se simte ca intr-un business de speță înaltă?

"De ce faci asta?" Privirea i-a revenit asupra mea și părea să fie intrigat de întrebarea pe care i-am adresat-o.

"Dar tu?"

Mi-am deschis gura trăgând aer printre dinți și un fior mi-a traversat șira spinării. Asta nu era un raspuns. Nu doar ca nu era răspunsul la care mă așteptam, dar era întrebarea pe care speram ca nu o să mi-o pună vreodată. Am oftat scuturandu-mi capul și ridicand din umeri învinsă. Astea erau infirmatii private.

Harry mă analiza atent și după câteva secunde de tăcere a înțeles ca nu am de gând sa-i dezvălui asta și a oftat ridincandu-se de pe canapea.

"Okay, e clar ca niciunul nu are chef să discute despre asta acum, așa ca mai ai vreo întrebare pe care ai vrea să mi-o adresezi, dar la care să primesc un răspuns in cazul in care ti-o returnez? Aș vrea sa-ti arat și restul casei." Zambi spre mine dezvaluind două gropițe adânci.

"Eu unde o să dorm?" Aveam multe întrebări în minte, dar eram obosită și creierul meu nu se gândea decât la un pat pufos și moale.

Zambi din nou.

"În dormitorul meu, desigur." Ochii mei s-au mărit instantaneu la auzul vocii lui și am paralizat pe canapea. Dumnezeule, o să stau în aceeași cameră cu el. Care erau sansele să fie două paturi în dormitorul lui?

Am pufnit ușor și mi-am aruncat o insultă propriei persoane. Dormitorul lui nu e cameră de hotel.

"Vii?" Glasul sau mă trezi din transă și am mers teleghidată spre el.

În minutele ce au urmat Harry mi-a arătat toată casa, și nu era una mică. Vila era extrem de spațioasă și avea două etaje, nementionand mansarda, unde Harry a spus ca nu știe de ce a contruit-o fiindcă nu călca pe acolo. Fiecare etaj avea câte o baie și cele câteva uși deschise ale dormitoarelor dezveleau un design foarte atent ales și rafinat. Cu siguranță casa asta nu a fost mobilată de un amator.

După ce m-a uimit cu o asemenea locuință (și o bucătărie pe care ar fi geloase si cele mai renumite restaurante), Harry mi-a arătat și dormitorul lui. Camera era extrem de spațioasă și în mijloc trona un pat matrimonial. Salteaua era enormă și era acoperită de cearșafuri sângerii lucioase alături de o multitudine de perne. Ferestrele înalte erau acoperite de niște perdele groase și dadeau o atmosferă romantică încăperii. În colțul camerei era o măsuță cu aspect medieval așezată sistematic lângă un fotoliu roșu din piele. Plasma care se întindea pe o mare porțiune a peretelui era impresionanta, la fel ca toată casa lui de altfel. O locuință în care oricine si-ar dori să traiasca pentru tot restul vieții.

"Unde sunt bagajele mele?" Am intrebat când Harry începuse să se dezbrace și un nod mi s-a urcat în gât. Cum o să fiu capabilă să stau nouă luni lângă bărbatul asta când eu nu sunt în stare nici să mă tin pe picioare în față lui îmbrăcat?