Mommy | H.S.

15:"Nu-mi place sa ma trezesc singura."

"Everything happens for a reason so live for today, remember yesterday and hope for tomorrow..forget all your worries because yesterday is gone and tomorrow may never come."

Priveam inert cum Sena se scurgea ușor în răsăritul dimineții. Aveam o mâna pe genunchi, iar pe cealaltă i aveam ocupată cu o țigară pe jumătate fumată.

Mă simțeam ca un pictor fanfaron care si-a terminat creația mult trudita și acum se relaxează admirând opera făcută. Dar opera mea era în cameră, la câțiva metri de mine.

Noaptea trecută fusese mai mult decât magica, încercam sa-mi găsesc cuvintele și m-am urecheat mintal pentru ca nu eram în stare. Doamne, mă ai și laud ca am avut note bune în școală.

Inițial am crezut ca totul va ieși de minune datorită peisajului. Doar nu e numit Parisul degeaba orașul iubirii. Am mers pe ideea ca ne vom lăsa purtați de mirajul le care ti-l impune orașul asta și ne vom pierde unul în mișcările celuilalt. Nu a fost nici pe departe așa.

Am tras iar din țigara mea și am văzut câțiva oameni începând să apara pe străzi.

Nu am capacitatea de a știi cât de mult s-a pierdut ea în atingerile mele, dar eu am fost cu siguranță hipnotizat. Nici nu-mi amintesc prea multe lucruri. Doar chipul ei mirobolant și ochii aia atat de stralucitori, care cu siguranță m-ar putea orbi. Pupilele îi erau dilatate de plăcere, iar micile umbre albăstrui erau atât de electrizante și de erotice.

Mi-am terminat tigarea și mi-am scuturat buclele nervos. Dacă mă mai gandeam mult la acțiunile de noaptea trecută riscam sa le arat francezilor unde se află adevăratul Turm Eiffel; mai ales ca era dimineață și niciun bărbat nu se trezește singur dimineața.

Încă refuzăm să cred ca Juliet are doar 18 ani și nu-mi puteam explica de ce a vrut să facă asta. Putea fi oricine altcineva în locul, ar fi putut ajunge pe mâna cine știe cărui proxenet, ar fi putut să o batkocoreasca, sa o omoare. De ce a riscat atât de mult?

Atâtea întrebări și niciun răspuns. Mă enerva să fiu în minoritate și uram să nu știu ce se întâmplă și să fiu ținut în suspans. Nu sunt un bărbat foarte răbdător, poate de aici și punctualitatea exagerată.

Inima mea a săltat indicată când am simțit două brațe infasurandu-se în jurul gâtul meu pe la spate și imediat după un obraz fin lipit de al meu. Eram atât de scufundat în gândurile mele încât nici nu am auzit-o când a deschis usa și a intrat aici.

I-am simțit zâmbetul imprimat pe obrazul meu când îl săruta și i-am prins încheietura aducand-o în față mea și asezand-o în poala mea. Își luase unul din halatele albe puse la dispoziție de hotel și nu sunt sigur ca mai avea ceva și pe dedesubtul lui. Cred ca am fost destul de clar când am zis ca nu accept lenjeria de corp decât în primele seri.

"Sunteți foarte matinal, domnule Styles! De ce?" Își duse din nou brațele în jurul gâtul meu având un zambet micuț pe buze.

"Mi-a sunat telefonul și nu am vrut să te trezesc." I-am ridicat picioarele pe marginea scaunului. Halatul îi alunecă și îi dezveli pielea bronzată.

O adiere a vântului îi involbura câteva fițe de păr și le direcționa spre fata mea. Am închis ochii inhaland parfumul dumnezeiesc și mi-am pus mâna pe piciorul ei gol simțindu-i pielea zbarlindu-se. I-am sărutat umărul și am reasezat halatul pe ea.

"De ce nu dormi? E devreme." Am spus inchet.

"Nu mai erai în pat..." Juliet răspunde și privi în jos spre mâna mea care acum se juca cu nodul de la halat.

Mi-am ridicat o sprânceană confuz.

"Credeai ca am plecat și ca te-am lăsat aici?" Am intrebat jumătate amuzat și jumătate jignit. Poate era mai corect să spun "rănit" fiindcă se gândise ca pot fi atât de meschin și josnic încât să o abandonez aici.