Mommy | H.S.

11:"Sunt Samantha, apropo!"

"Sometimes it's the smallest decisions that can change your life forever."

"O sa mai veniti, nu?" Louis ne conduse la usa si Harry isi intoarse privirea spre mine. Am zambit si am dat simultan din cap. Chiar ma distrasem, desi aflasem unele amanunte mai amare.

"Ii spui lui Mike sa nu se supere ca plecam asa, dar nu voiam sa-l trezim." Am adaugat si amandoi chicotira.

"Nu-ti face griji! Probabil o sa-mi ia telefonul si o sa te sune." Rase Louis si am raspuns printr-un simplu "okay" inainte ca Harry sa-mi prinda mana si sa ma traga spre masina.

Era deja 23:40 cand mi-am aruncat privirea spre bordul masinii, dar cerul senin ma facea sa cred ca e mai devreme. Eram la jumatatea lunii septembrie si vremea nu parea sa se inrautateasca. Oricum nu am auzit niciodata de vreun ger crunt in partea asta a tarii.

Mi-am pus centura si mi-am acoperit imediat gura cu palma cand am simtit un cascat care ameninta sa iasa. Harry ma privi si zambi in fata oboselii mele, apoi isi indrepta atentia spre drum. Normal ca el era fresh, toata ziua a stat la tigari cu Louis si au trancanit, dar daca ar fi fost intr-o misiune de exterminare a unui card de zombie, situatia ar fi stat altfel. Jocul ala, pe cat de tampit parea la prima vedere, te fascina cu totul. In plus, Mike adauga jocului mai mult farmec, mai ales cand scotea cate o perla si ma facea sa lesin de ras. Traia doar cu Louis, era clar ca avea sa-i imprumute multe din obiceiuri si din expresiile personale.

Harry opri masina si iesi din masina. Am facut la fel si am asteptat sa ajunga langa mine, dar s-a dus si a deschis portiera din spate luang o cutiuta mica. Nu am vazut din prima ce era si nici nu ma interesa in mod special, asa ca in momentul in care a ajuns langa mine si si-a pus mana pe spatele meu, am intrat in casa si mi-am trecut mainile prin par.

Doamne, eram atat de obosita.

Mi-am ridicat piciorul stang la piept incercand sa-mi dezleg sireturile si sa-mi mentin echilibrul in acelasi timp, apoi am repetat procedura si pentru piciorul celalalt. Am prins conversii in mana stanga si eram pregatita sa urc scarile cand vocea lui Harry ma opri.

"Asta e pentru tine."

M-am intors spre el pentru a-l vedea intinzandu-mi cutia dreptunghiulara si m-am apropiat, inca neintelegand ce e in ea. Cand am zarit un mar micut si argintiu pe cutie un beculet s-a aprins in creierasul meu.

"Un telefon?" Am intrebat confuza. Harry ma aproba rapid.

"L-ai pierdut pe al tau, corect?"

"Da, dar nu trebuie sa faci asta."

"Trebuie sa putem comunica daca eu nu sunt acasa, asa ca ai nevoie de un nou telefon. Daca iti doresti altul, trebuie doar sa-mi spui." L-am privit surprinsa cum isi descalta ghetele. Deci el credea ca problema consta in marca telefonului, nu gestul in sine de a-mi darui un telefon asa, doar pentru ca eu am fost inteligenta si l-am pierdut.

"Nu e vorba de asta, doar ca nu trebuie sa-mi cumperi tu unul. Stau deja aici, este destul."

"Nu e mare lucru, e un simplu telefon si in momentul de fata este o necesitate." Ridica degajat din umeri si se arunca pe canapea odihnindu-si bratele de-a lungul spatarului.

"Atunci poti pastra pretul telefonului din banii care trebuie sa-mi ajunga in cont. Nu am nevoie sa ma tratezi ca pe un cersetor orfan." Am spus in timp ce-mi scarpinat cotul iritata. Nu aveam nevoie de mila lui.

"Uite." Spuse ridicandu-se de pe canapea si venind spre mine. "E doar un telefon si nu-ti voi lua niciun ban. Nu-l lua ca pe un est de milostenie, ci mai degraba ca pe un..."

Mi-am ridicat o spranceana spre el cand ajunse in fata mea si imi mangaie fin obrazul.

"...cadou." Isi termina fraza privindu-ma fix in ochi. "Imi pare rau pentru ce s-a intamplat; nu esti aici nici macar de o saptamana si deja am facut o scena demna de un om al pesterilor. Asta este modul meu de a ma revansa, okay?" Imi saruta usor buzele si am oftat. Nu puteam nega faptul ca imi doream mult telefonul, era smartphone-ul visurilor mele si faptul ca era in varianta silver ma incanta foarte tare. Al lui Harry era negru, iar al meu alb. Deja ma gandeam cat de frumos ar arata contrastul dintre ele, asezate pe o masa langa doua pahare inalte de vin rosu, intr-o lumina slaba.