Mommy | H.S.

16:"Suntem chit acum."

"Most often we hate what me most fear."

J U L I E T

"De ce naiba am cumpărat urâțenia asta? Sfinte!" Am aruncat oripilată tricoul verzui și mi-am făcut rapid o cruce. După ce ca imi cumpărasem cel mai urât tricou din lume, l-am mai și avut în bagaje la Paris. Sper ca Harry nu a văzut rahatul asta sau o să întru în pământ.

Am continuăm să despachetez hainele și am ajuns să am lângă mine un morman de haine care trebuiau spălate. Deși eram în casă asta de aproape două săptămâni, Harry nu mi-a spus încă unde trebuie să pun rufele pentru spălat. Sau unde este mașina de spălat.

Mâinile mele au întâlnit rochia pe care am purtat-o ieri în Paris și am zambit tragand-o imediat spre mine. Am purtat rochia asta în noaptea în care Harry s-a culcat cu mine și nu-mi pasă ca am facut-o din "motive obiective", a fost prima mea noapte de dragoste și ca pentru orice altă fată, a fost foarte importantă.

Chiar dacă relația noastră se bază în principiu pe bani, eram fericită ca Harry nu mă trata ca pe o prostituată plătită pentru a petrece câteva ore (luni) cu el. Eram probabil trata mult mai bine decât aș fi sperat și pe deasupra mai primeam și o mulțime de bani.

Am lăsat rochia de-o parte și m-am ridicat să caut un umeraș în dressing. Nu voiam să o spăl, în ea cunoscusem cel maoi faimos oraș al Frantei și s-au întâmplat și alte lucruri purtând-o. Mă rog, cât am purtat-o.

Imediat ce am deschis una din ușile dressingului am găsit un compartiment plin cu umerașe goale si am ales unul pe care am pus rochia imediat. Am înălțat umerașul și am zambit văzând rochia asezandu-se așa frumos.

Am pus rochia în dulap și m-am întors în cameră scoțând toate lucrurile care trebuiau puse la spalat, dar le-am omis pe cele ale lui Harry. Nu voiam să umblu în lucrurile lui, e ceva personal și probabil pe mine m-ar deranja dacă ar face cineva asta.

Am coborât repede scările cautandu-l pe Harry și încercând sa-mi amintesc dacă vazusem pe undeva vrei mașină de spălat. Hmmm, nu cred ca era vreuna pe aici.

"Astăzi am ajuns!" I-am auzit vocea și m-am oprit la bază scărilor încercând sa-mi dau seama de unde vine. Am ascultat mai atent și i-am văzut cotul lui Harry.

"Da, știu ca a trec- Chiar imi pare rau, am fost foarte ocupat." M-am așezat lângă balustradă scărilor și am încercat să ma fac nevazuta si sa nu scot niciun sunet.

Cu cine vorbea Harry la telefon?

"Am multă treabă zilele ce vor urma!... Da, știu ca a trecut... Nu!" Ofta bagandu-si mâna printre buclele dezordonate. M-am încruntat confuză fiindcă nu înțelegeam absolut nimic din ce vorbea și începeam să fiu tot mai curioasă de ce spunea persoana de la celălalt capăt al receptorului.

"O să vin poate peste trei săptămâni?" Încerca și privi gânditor pe fereastră.

M-am tras înapoi și m-am lipit cât de bine am putut de scară. Harry s-ar enerva dacă ar știi ca trag cu urechea.

"Cum mâine? E prea din scurt... Știi ca nu vreau să te supăr... Nu asta intenționăm!" Își ridica puțin tonul. "Bine, atunci... Nu mă mai șantaja emoțional... O să încerc să ajung." Spuse exasperat.

"Bine, nu încerc, ajung sigur!" Adaugă și chiar dacă nu-i vedeam chipul, eram sigură ca si-a dat ochii peste cap. "Și mie mi-e foarte dor de tine..." Mi-am simțit aerul blocat în plamani când am auzit ce a zis și am călcat repede pe prima treaptă. De cine îi fusese atât de dor?

Viteza mea de alergare nu m-a ajutat și înainte să mă îndepărtez suficient de tare l-am auzit spunandu-i "Și eu te iubesc."

Am ajuns în dormitorul lui și am trântit ușa în urma mea. Un nod mi s-a pus în gat am înghițit în sec de nenumărate ori în speranța ca nu se va duce, dar era tot acolo; mare și chinuitor.