Mommy | H.S.

34:"Gata de munca?"

"Do not seek the because - in love there is no because, no reason, no explanation, no solutions."

Harry mă balansă ușor în poala lui în timp ce-mi mângâia blând spatele, având totuși grijă să nu-mi atingă zgârietura. Încă nu puteam să cred cât de împiedicată și neatentă am fost. Și eram sigură că o să rămână o urmă pentru ceva timp acolo.

Nu auzeam decât aerul care părăsea buzele lui în jeturi ușoare și rare, dar îl simțeam oarecum vinovat și nu înțelegeam de ce. Era puțin reținut, dar extrem de îngrijorat. Eu, pe de altă parte, voiam să-mi dau vreo două capace pentru că nu eram în stare să fac ceva cum trebuie. Ce mai urma?

Să-mi rup gâtul pe scări?

Să alunec în baie și să-mi sparg capul?

Sa-mi bag accidental un cuțit în mâna în timp ce tai un măr?

Am oftat enervată și mi-am întins piciorul drept. Harry își lipi fața de umărul meu și își luă mâna de pe spatele meu, crezând probabil că mă rânește ținând-o acolo.

"Nu știu cum reușești tu toate astea..." Șopti el.

Printre buzele mele ieși o combinație între umor, repulsie și ofensare. Nici eu nu știam cum mă simțeam.

"Este un dar cu care sunt binecuvântați foarte putini oameni ai populație. Trebuie să fii special ca să-l ai." Am încercat să-i explic talentul magic cu care am fost înzestrată și pufni amuzat, fluturându-mi câteva fire de păr.

"Înseamnă că ești cea mai specială fiindcă toată 'binecuvântarea' asta pare să fi căzut doar pe umerii tăi." Spuse ridicându-și privirea spre ochii mei.

Am afișat o expresie de om ofensat, dar nu aveam cum să nu recunosc că toată situația mă și amuza și, una peste alta, Harry avea dreptate.

"O să progr-" Începu el, dar imediat am auzit soneria și ne-am privit unul pe altul confuzi câteva secunde.

"Pizza!" Mi-am amintit brusc de comanda dată de Harry și imediat a reacționat și stomacul meu ca la un impuls electric.

"Să mergem!" Harry se ridică din pat o dată cu mine și ieși din dormitor. Am râs când a refuzat să-mi dea drumul din brațe și începu să se grăbească pentru că băiatul cu pizza părea să insiste foarte mult.

El mă puse pe picioare când am ajuns în dreptul ușii și am început amandoi să ne crispăm din cauza zgomotului inconfortabil.

Inima mea a început să tresalte când am văzut cutiile de pizza, dar s-a oprit brusc pentru o fracțiune de secundă când am văzut cine a adus-o.

"Asta chiar e o postură în care nu mă așteptam să te văd!" Fluieră Harry amuzat și am început și eu să chicotesc.

"Era în fața casei, da? Ziceți merci că am plătit eu pizza în locul vostru!" Collin mârâi enervat și își făcu loc pe lângă Harry întinzându-i cutiile. "Și ar fi bine să fie destulă și pentru mine." Continuă el cu amenințări în timp ce eu și Harry încercam să ne oprim din ras.

Collin se așeză pe canapea și își frecă gâtul extenuat. Avea și geanta lui de antrenament cu el și probabil era căpiat de grupul lui de copii mult prea energici.

"Doamne, atâta energie aveam și eu la 12 ani?"

Am început să rad și am simțit cum brațul lui Harry îmi părăsește talia și deschide cutiile de pizza. Am inspirat mirosul incredibil și m-am așezat lângă Collin. Dacă Harry nu se grăbea aveam să sar pe cutiile alea ca un om al peșterilor.