Mommy | H.S.

22:"Hai sa facem si prostia asta!"

"The eyes are useless when the heart is blind."

Ochii lui ajunseseră la dimensiunea unor mingi de ping-pong și răsufla speriat ghidandu-si privirea după a mea.

"Cel cu cravata roșie, Harry." Am suspinat îngrijorata când am văzut ca nu înțelege despre cine vorbesc.

"Austin? Austin McCoy?" Inteba incruntandu-si sprâncenele și am aprobat din cât amintindu-mi ca acela era numele lui.

"De când e el director acolo? Nu am auzit nimic de asta."

"Nu știu, nu de mult. Era o femeie la început." Am iexplicat agitandu-mi mainile speriată. "Harry, ce ne facem? Dacă mă vede și se duce și îi spune- Doamne! Nu se poate întâmplă așa ceva, nu cred."

Mi-am simțit respirația intensificându-se și am început să mă fatai de colo-colo încercând sa-i explic cat e de grav.

El încerca să-mi prindă brațele și să mă calmeze, dar eram prea rapidă ca să apuce să pună mâna pe mine.

"Dacă îi spune ca am fost în orfelinatul ala, Angela o să se supere îngrozitor. O să mă urască pe mine și o să ai și tu probleme ca mi-ai susținut minciuna! Trebuie să plec de aici sau am comis-o. Dumnezeule, ce ne fcmd-" Am bolborosit ceva indescifrabil când Harry reuși sa-mi prindă trupul de data asta și își izbi furtunos buzele de ale mele nelasandu-ma să termin ce aveam de spus.

Se poziționa strategic în fața mea ca să nu fiu observată și îmi prinse obrajii în palmele lui așa mari.

"Uita-te la mine, baby." Aproape îmi comandă când văzu ca mici lacrimi in ochii mei care amenința să izbucnească. "Nu o să afle nimic, Juliet. O să mă ocup de tot." Imi promise cu o intensitate aproape periculoasă în ochi.

"Daca mama ta o să vrea să mă prezinte invitaților? Nu am cum să evit asta." Am șoptit aruncând o scurtă privire peste umărul lui Harry și l-am văzut pe McCoy plecând.

Harry își închise ochii blestemând în liniște și probabil nu luase în calcul și problema asta.

"O să plec de aici înainte să mă vadă. Nu vreau să ai probleme cu Angela din cauza mea." Am zis hotărâtă gandindu-ma deja să chem un taxi. El nu putea pleca de la petrecerea lui Collin.

"Ce? Nici gând, Juliet. Ramai aici." Își plimba privirea în stânga și în dreapta în căutarea a ceva sau...cineva.

"Harry, nu vreau să o dezamăgesc." Am oftat ușor. De ce mi se întâmplau numai mie rahaturi de-astea?!

"Nu ai cum să o dezamăgesti, babe." Mă trase mai aproape de el și ma săruta pe frunte.

M-am văitat cu capul pe umărul lui și tresări deodată.

"Louis... El ne poate ajuta." Îmi prinse rapid mâna și imediat ce-l gasi pe Louis îi facu semn să ne urmeze. Acesta isi puse mâna pe spatele lui Mike și îi zice ceva Angelei. Eu și Harry am ieșit afară indreprandu-ne spre colțul clădirii.

Louis ajunse și el imediat și ne privi ca pe doua specimene mutante.

"Ce se întâmplă?" Vru să știe.

Afară era deja întuneric și începusem sa-mi agit gleznele lasandu-l pe Harry sa-i explice. El știa mai bine cum sa-l abordeze.

"Avem mici probleme..." Începu Harry.

"Ce? Ce probleme?" Louis se încrunta confuz.

Eu și Harry am oftat în același timp și ne-am privit în ochi. Se uita blând si temător la mine și am dat din cap incurajandu-l sa-i spună.